DECIZIE nr. 936 din 6 iulie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1-91^6 din Codul de procedură penală şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antonella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1-91^6 din Codul de procedură penală şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Georgeta Gabriela Ghiţă şi Gheorghe Bucur în Dosarul nr. 3.948/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie 2010 şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 6 iulie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.948/1/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1-91^6 din Codul de procedură penală şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.Excepţia a fost ridicată de Georgeta Gabriela Ghiţă şi Gheorghe Bucur într-o cauză penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale menţionate contravin prevederilor constituţionale, după cum urmează:Dispoziţiile art. 91^1-91^6 din Codul de procedură penală contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi art. 28, precum şi art. 6 paragraful 1 şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în măsura în care se interpretează că permit efectuarea de interceptări şi înregistrări audiovideo în faza actelor premergătoare. În legătură cu dispoziţiile art. 91^3 din Codul de procedură penală, se susţine că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că nu permit efectuarea, la cererea inculpatului sau a altor părţi din procesul penal, de copii de pe suporturile care conţin interceptările şi înregistrările audio-video. Se arată că modificările aduse textului de lege prin art. I pct. 49 din Legea nr. 356/2006 au făcut „să dispară” obligaţia organului de urmărire penală de a întocmi un proces-verbal de interceptare şi înregistrare a convorbirilor şi imaginilor.Dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 înfrâng prevederile constituţionale ale art. 11, 20, art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (12), art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 124 alin. (2), precum şi art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece reglementează infracţiunea de trafic de influenţă în cadrul infracţiunilor de corupţie, urmând atât o procedură specială de urmărire şi judecată, cât şi un regim sancţionator special, agravat în raport cu infracţiunea de drept comun prevăzută la art. 257 din Codul penal, lege specială, care însă nu defineşte conţinutul şi domeniul sancţionator, dar care permite aplicarea, prin analogie, a pedepsei prevăzute în această normă.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile din Codul de procedură penală, respectiv art. 91^1 cu denumirea marginală Condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, art. 91^2 cu denumirea marginală Organele care efectuează interceptarea şi înregistrarea, art. 91^3 cu denumirea marginală Certificarea înregistrărilor, art. 91^4 cu denumirea marginală Alte înregistrări, art. 91^5 cu denumirea marginală Înregistrările de imagini şi art. 91^6 cu denumirea marginală Verificarea mijloacelor de probă, precum şi dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care au următorul conţinut:– Art. 6 din Legea nr. 78/2000: „Infracţiunile de luare de mită – prevăzută la art. 254 din Codul penal, de dare de mită – prevăzută la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite – prevăzută la art. 256 din Codul penal şi de trafic de influenţă – prevăzută la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.”Autorii excepţiei susţin că aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 11, 20, art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (12), art. 28, art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 124 alin. (2), precum şi art. 6 paragraful 1, art. 7 şi 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile din Codul de procedură penală referitoare la interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare. Astfel, sunt, de exemplu, Decizia nr. 171 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 16 martie 2010, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1-91^5 din Codul de procedură penală, şi Decizia nr. 484 din 2 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 4 mai 2009, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^6 din Codul de procedură penală, prin care Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiate, aceste excepţii.Cu acele prilejuri, instanţa constituţională a statuat că interceptările şi înregistrările audio sau video prevăd suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalităţilor de efectuare a înregistrărilor, prin instituirea unor limite cu privire la durata măsurii, consemnarea şi certificarea autenticităţii convorbirilor înregistrate, redarea integrală a acestora, definirea persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însă excedează competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată.De asemenea, Curtea a mai statuat că "nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 28 şi 53, deoarece înseşi textele invocate oferă legiuitorului libertatea unei astfel de reglementări, secretul corespondenţei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instrucţiei penale. Astfel, societăţile democratice sunt ameninţate de un fenomen infracţional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie să fie capabile de a combate în mod eficace asemenea ameninţări şi de a supraveghea elementele subversive ce acţionează pe teritoriul lor. Aşa fiind, asemenea dispoziţii legislative devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securităţii naţionale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârşirii de infracţiuni."Totodată, Curtea a arătat că anumite aspecte invocate într-o cauză ori alta referitoare la modul de aplicare a dispoziţiilor legale criticate nu constituie o problemă de constituţionalitate, sens în care a reţinut că "nu se poate admite însă ideea înfrângerii prezumţiei de constituţionalitate ca urmare a aplicării unor dispoziţii legale în contradicţie cu legea ori cu principiile fundamentale".În plus, însăşi instanţa europeană a validat prevederile legale contestate prin Cauza Dumitru Popescu împotriva României din 26 aprilie 2007. Astfel, după ce a reţinut existenţa unei încălcări a art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, motivat de împrejurarea că la data comiterii faptelor legislaţia în materie era alta, a afirmat că în noul cadru legislativ, prin modificările aduse de Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale şi Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, există numeroase garanţii în materie de interceptare şi de transcriere a comunicaţiilor, de arhivare a datelor pertinente şi de distrugere a celor nepertinente. Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate oferă protecţie împotriva amestecului arbitrar în exercitarea dreptului la viaţă privată al persoanei, legea folosind termeni cu un înţeles univoc.Cât priveşte dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000, Curtea constată că au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. În acest sens este Decizia nr. 679 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 24 iulie 2008, prin care Curtea Constituţională a statuat că reglementarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 nu constituie o incriminare prin analogie, ci o legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie şi nici prevederile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De altfel, analogia, ca instituţie juridică, se plasează în sfera aplicării legii, ca argument de interpretare, şi nu în cea a procesului legislativ. Folosirea acestei noţiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la o contradicţie în termeni, căci analogia implică absenţa normei şi, în consecinţă, libertatea recunoscută unei autorităţi publice – în mod excepţional şi nu în materie penală – de a stabili ea însăşi regula după care urmează să rezolve un caz, luând ca model o altă soluţie pronunţată într-un alt cadru reglementat. Or, dispoziţia legală atacată prevede expres că infracţiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care sunt incriminate.Curtea a mai constatat că nu poate primi nici susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 încalcă celelalte principii constituţionale invocate, deoarece din textul legii nu rezultă vreo contradicţie în sensul reclamat de autorii excepţiei.Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile de mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1-91^6 din Codul de procedură penală şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Georgeta Gabriela Ghiţă şi Gheorghe Bucur în Dosarul nr. 3.948/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește