DECIZIE nr. 936 din 19 decembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia de Proprietari "Peneş Curcanul" nr. 22-24 din Oradea în Dosarul nr. 5.789/2005 al Tribunalului Bihor – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că textul de lege criticat nu aduce atingere dispoziţiilor art. 16 şi 21 din Constituţie, întrucât, pe de o parte, se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în ipoteza normei juridice, iar, pe de altă parte, împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 12 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 5.789/2005, Tribunalul Bihor – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Asociaţia de Proprietari "Peneş Curcanul" nr. 22-24 din Oradea într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins contestaţia la executare formulată de asociaţie în calitate de debitor, unul dintre motivele pe care a fost întemeiată contestaţia constituindu-l cererea de admitere a excepţiei perimării executării silite.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16, 21, 24, art. 49 [devenit art. 53 din Constituţia republicată] şi art. 54 [devenit art. 57 din Constituţia republicată], deoarece exceptează de la aplicarea sancţiunii perimării cazurile în care legea încuviinţează executarea fără somaţie, consecinţa fiind imprescriptibilitatea executării silite.Tribunalul Bihor – Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, constituind o excepţie de la regula generală a înştiinţării prealabile a debitorului prin somaţie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a textului de lege criticat în raport de prevederile art. 16 din Constituţie întrucât prevederile legale atacate se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără discriminări pe considerente arbitrare. Totodată, nu poate fi reţinută nici critica privind atingerea adusă art. 21 din Legea fundamentală, deoarece legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale. Cât priveşte critica referitoare la încălcarea art. 24 din Constituţie, se constată că, împotriva executării silite şi a oricărui act de executare, persoanele interesate sau vătămate prin executare pot face contestaţie, cu prilejul căreia partea interesată poate formula toate apărările pe care le consideră necesare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă, modificate prin art. I pct. 152 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având următorul cuprins: „Dispoziţiile art. 387 şi 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviinţează executarea fără somaţie.”Aceste prevederi sunt considerate de autorul excepţiei ca aducând atingere următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 49 [devenit art. 53 din Constituţia republicată] referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 54 [devenit art. 57 din Constituţia republicată] privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională reţine următoarele:Art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă, conform căruia "Dispoziţiile art. 387 şi 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviinţează executarea fără somaţie", instituie o excepţie de la regula generală stabilită în materia executării silite de art. 387 din acelaşi cod, potrivit căruia, "În afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunică debitorului o somaţie […]."Această excepţie a fost reglementată de legiuitor în temeiul competenţei sale instituite prin art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", fără a aduce însă atingere prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.Curtea constată că raţiunea acestei excepţii o constituie instituirea unei proceduri suple şi rapide în vederea recuperării creditului pentru anumite cazuri în care este posibilă tergiversarea executării obligaţiilor ce le incumbă debitorilor.Aşa fiind, nu se poate susţine că textul de lege criticat aduce atingere art. 16 din Constituţie, întrucât debitorii cărora nu li se comunică somaţia se află într-o situaţie diferită faţă de ceilalţi debitori, determinată de modul specific de executare a creanţelor.Totodată, cât priveşte încălcarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare, Curtea observă că, împotriva executării silite, indiferent că aceasta urmează emiterii unei somaţii sau se face fără somaţie, debitorul are deschisă calea contestaţiei la executare, în temeiul art. 399 din Codul de procedură civilă. Cu acest prilej poate formula toate apărările pe care le consideră necesare.Cât priveşte susţinerea potrivit căreia textul de lege criticat exceptează de la aplicarea sancţiunii perimării cazurile în care legea încuviinţează executarea fără somaţie, consecinţa fiind imprescriptibilitatea executării silite, Curtea constată că şi aceasta e neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 405 teza întâi din Codul de procedură civilă, "Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel."Textul de lege criticat nu aduce atingere nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere ce nu s-a constatat.În final, Curtea observă că prevederile art. 54 [devenit art. 57 din Constituţia republicată], care se referă la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale de către cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizi, nu au incidenţă în speţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia de Proprietari "Peneş Curcanul" nr. 22-24 din Oradea în Dosarul nr. 5.789/2005 al Tribunalului Bihor – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 decembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește