DECIZIE nr. 931 din 23 septembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi art. 12 fraza a doua teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 7 alin. (1) şi art. 12 teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere”, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transbus” – S.A. din Braşov în Dosarul nr. 5.134/62/2007 al Curţii de Apel Braşov – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul Bogdan Adomnoaiei, consilier juridic cu delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 942D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de aceeaşi societate comercială în Dosarul nr. 6.842/62/2007 al aceleiaşi instanţe.Şi în acest dosar răspunde consilierul juridic al societăţii comerciale autoare a excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul autorului excepţiei şi procurorul de şedinţă sunt de acord cu conexarea.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 942D/2008 la Dosarul nr. 914D/2008, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierile din 14 martie 2008 şi 1 aprilie 2008, pronunţate în Dosarele nr. 5.134/62/2007 şi, respectiv, nr. 6.842/62/2007, Curtea de Apel Braşov – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 7 alin. (1) şi art. 12 teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere”.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Transbus" – S.A. din Braşov în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative.În motivările excepţiei se susţine, în esenţă, că accesul la justiţie devine pur formal în cazul actelor administrative ale căror efecte sunt limitate în timp, încetând până la momentul la care persoana vătămată ar urma să se adreseze instanţei de judecată, după parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Se mai arată că se nesocoteşte dreptul la apărare, întrucât, până la momentul aducerii cauzei în faţa instanţei de judecată, persoana vătămată nu poate formula o apărare motivată, necunoscând temeiul de fapt al emiterii actului administrativ. Pentru aceleaşi motive critică şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 12 teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, despre care arată că sunt în strânsă legătură cu cele ale art. 7 din aceeaşi lege. Cu privire la dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, autorul excepţiei susţine că încalcă dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la apărare, „încălcarea făcându-se nu prin cuprinderea unei sancţiuni în textul legal, ci prin modalitatea în care această sancţiune este aplicată”.Curtea de Apel Braşov – Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 7 alin. (1) şi art. 12 teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Ca urmare a modificării acesteia prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, textele de lege criticate au următorul cuprins, teza finală a art. 12 devenind teza finală a frazei a doua din art. 12:– Art. 7 alin. (1): "Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".– Art. 12 fraza a doua teza finală: "(…) precum şi orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacă acest demers era obligatoriu."De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi prevederile art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 22 iulie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 102/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 9 mai 2006. Textul criticat are următorul cuprins:– Art. 20 alin. (2): "(2) Copia conformă a licenţei de transport se suspendă de către autoritatea competentă în cazul săvârşirii unor abateri grave sau repetate de la reglementările în vigoare privind transportul rutier şi/sau protecţia mediului."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare şi art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului administrativ vătămător şi repararea pagubei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că a mai examinat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constatând, prin numeroase decizii, că acestea sunt conforme textelor şi principiilor Legii fundamentale. În acest sens, pot fi enumerate, exemplificativ, Decizia nr. 1.074 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 12 decembrie 2007 sau Decizia nr. 488 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008. De asemenea, prin Decizia nr. 912 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2007, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat şi asupra prevederilor art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie ca şi în prezenta cauză şi a constatat că excepţia este neîntemeiată, pentru motivele acolo reţinute.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţiile pronunţate cu acele prilejuri şi motivele pe care acestea s-au întemeiat îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi art. 12 fraza a doua teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transbus” – S.A. din Braşov în dosarele nr. 5.134/62/2007 şi nr. 6.842/62/2007 ale Curţii de Apel Braşov – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește