DECIZIE nr. 930 din 7 iulie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Tudor Alin Constantin în Dosarul nr. 2.128/120/2010 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.648D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.649D/2010, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Bogdan-Marian Hânsu în Dosarul nr. 1.712/120/2010 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.649D/2010 la Dosarul nr. 3.648D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 20 iulie 2010, pronunţate în dosarele nr. 2.128/120/2010 şi nr. 1.712/120/2010, Tribunalul Dâmboviţa – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Tudor Alin Constantin şi de Bogdan-Marian Hânsu în cauze având ca obiect plângeri contravenţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (1), art. 21 şi art. 131, deoarece permit o ingerinţă a puterii executive în activitatea autorităţii judecătoreşti, conferind şefului poliţiei rutiere competenţa de a decide în mod discreţionar suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice, în timp ce procurorul sau, după caz, instanţa de judecată are doar competenţa de a constata cazurile în care punerea în mişcare a acţiunii penale este împiedicată. Consideră că textul de lege criticat lipseşte de eficienţă art. 30 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care oferă procurorului sau instanţei de judecată competenţa de a sesiza organul abilitat să constate o contravenţie dacă o faptă cercetată iniţial ca infracţiune se dovedeşte a întruni elementele unei contravenţii, situaţie în care şeful poliţiei rutiere poate lua măsura suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice, dar numai ca măsură complementară unei sancţiuni contravenţionale principale. De asemenea, arată că textul de lege criticat dă posibilitatea şefului poliţiei rutiere de a constata încălcarea unei reguli de circulaţie, chiar dacă instanţa de judecată sau procurorul nu s-au pronunţat în acest sens ori au pronunţat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale ca urmare a lipsei plângerii prealabile, fără a intră în cercetarea fondului. În această situaţie, cel vizat nu mai are posibilitatea de a se adresa justiţiei pe calea plângerii contravenţionale şi de a demonstra astfel faptul că nu a încălcat regula de circulaţie. În fine, autorul excepţiei susţine că norma legală criticată creează o situaţie discriminatorie între o persoană căreia i s-a suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice ca măsură complementară pentru săvârşirea unei contravenţii la regimul rutier şi o alta care a fost cercetată penal pentru o infracţiune la regimul rutier şi s-a dispus una dintre soluţiile prevăzute la art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut:"Art. 103 – (1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune: […]c) pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, precum şi în cazul accidentului de circulaţie din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane şi instanţa de judecată sau procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, dacă pentru regula de circulaţie încălcată prezenta ordonanţă de urgenţă prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce. […] … (1^1) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c), suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie se dispune de către şeful poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 1.041 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 27 octombrie 2010, s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea textelor de lege menţionate în raport cu aceleaşi prevederi constituţionale şi cu motivare similară.Cu acel prilej, Curtea a constatat că aceste texte de lege "au în vedere ipoteza în care o faptă ce a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, dar pentru săvârşirea căreia procurorul sau instanţa a apreciat, observând incidenţa prevederilor art. 10 din Codul de procedură penală, că nu se impune punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale împotriva învinuitului. Dacă, însă, pe parcursul cercetării penale, se constată că învinuitul a încălcat o regulă de circulaţie pentru nerespectarea căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce, este firesc ca acest comportament să fie sancţionat, în vederea atingerii finalităţii pentru care acest act normativ a fost edictat, şi anume asigurarea desfăşurării în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic. Faptul că, ulterior momentului pronunţării de procuror sau instanţă a unei soluţii de neîncepere a urmăririi penale, scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale, se dispune de către şeful poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule nu constituie o imixtiune a puterii executive în activitatea autorităţii judecătoreşti. Cele două tipuri de organe ale autorităţii de stat implicate în procedura prevăzută de textele de lege criticate, procurorul şi instanţa de judecată, pe de o parte, ca reprezentanţi ai autorităţii judecătoreşti, iar, pe de altă parte, şeful poliţiei, ca exponent al puterii executive, îşi exercită atribuţiile specifice în etape distincte, succesive, principiul separaţiei puterilor în stat fiind pe deplin respectat. În acest context, Curtea observă că nu poate reţine nici critica prin raportare la art. 131 din Constituţie privitor la rolul Ministerului Public”.În ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa nesocotire a dreptului de acces liber la justiţie, Curtea a constatat, de asemenea, că este neîntemeiată, "întrucât persoana căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule are posibilitatea de a ataca pe calea contenciosului administrativ legalitatea şi temeinicia măsurii dispuse de şeful poliţiei, inclusiv în ipoteza în care procurorul sau instanţa a dispus încetarea urmăririi penale sau a procesului penal, după caz, prin aplicarea art. 10 lit. f) referitor la lipsa plângerii prealabile, aşadar fără să mai analizeze împrejurările în care a fost săvârşită fapta şi fără să mai aprecieze dacă a fost încălcată vreo regulă de circulaţie".În fine, Curtea nu a putut reţine nici critica potrivit căreia textele de lege supuse controlului de constituţionalitate creează o situaţie discriminatorie între persoanele cărora le-a fost suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice, ca măsură complementară pentru săvârşirea unei contravenţii la regimul rutier, şi cele care au fost cercetate penal pentru infracţiuni la regimul rutier şi în cazul cărora s-a dispus una dintre soluţiile prevăzute la art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Tudor Alin Constantin în Dosarul nr. 2.128/120/2010 şi de Bogdan-Marian Hânsu în Dosarul nr. 1.712/120/2010, dosare ale Tribunalului Dâmboviţa – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2011.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește