DECIZIE nr. 93 din 4 martie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorIoana Marilena Chiva – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Laura Francisca Gaman în Dosarul nr. 25/2002 al Curţii Supreme de Justiţie – Completul de 9 judecători.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 21, invocand în acest sens şi jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie (Decizia nr. 340 din 5 decembrie 2002).CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 4 noiembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 25/2002, Curtea Suprema de Justiţie – Completul de 9 judecători a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Laura Francisca Gaman într-o cauza având ca obiect plângerea formulată de autoarea excepţiei împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Preşedintelui României numirea acesteia în funcţie ca procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamt.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea excepţiei susţine ca dispoziţiile criticate creează o situaţie discriminatorie între cele două categorii de candidaţi la examenul de capacitate susţinut de judecătorii şi procurorii stagiari, conform Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece textul criticat se referă numai la candidaţii admişi, nu şi la cei respinsi, aceştia din urma fiind în imposibilitate de a se adresa unei instanţe pentru apărarea drepturilor lor, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţia României, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Curtea Suprema de Justiţie – Completul de 9 judecători apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate fiind în concordanta cu prevederile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca pentru magistraţii respinsi de doua ori la examenul de capacitate operează de drept încetarea din funcţie în momentul celei de-a doua respingeri, iar pentru cei admişi încetarea operează tot de drept, dar numai dacă nu au fost propuşi de Consiliul Superior al Magistraturii pentru a fi numiţi magistraţi definitivi în termenul prevăzut de lege. Dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, întrucât ele instituie tocmai posibilitatea de a ataca în justiţie refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a propune numirea magistraţilor în funcţie de către Preşedintele României, printr-o plângere suspensivă de executare. Referitor la presupusa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie, apreciază ca dispoziţiile criticate nu creează discriminări între cetăţeni pe criteriile stabilite de art. 4 alin. (2) din Constituţie şi de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia Plenului nr. 1/1994 şi Decizia nr. 135/1996).Avocatul Poporului apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate nu instituie un tratament discriminatoriu între candidaţii admişi şi candidaţii respinsi la examenul de capacitate, iar, asa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională, principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel încât, la situaţii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Cu privire la accesul liber la justiţie, apreciază ca dispoziţiile criticate prevăd posibilitatea candidaţilor declaraţi admişi la examenul de capacitate de a se adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Preşedintelui României numirea lor în funcţie, însă nu ingradesc posibilitatea candidaţilor respinsi de a sesiza justiţia pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime. Totodată apreciază ca reglementarea procedurii de judecată aparţine în exclusivitate legiuitorului, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, astfel cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 64 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: „Împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Preşedintelui României numirea în funcţie a magistratului, acesta se poate adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie, în termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. 1. Plângerea este suspensivă de executare. Curtea Suprema de Justiţie judeca plângerea în complet format din 9 judecători. Hotărârea pronunţată este irevocabilă.”În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia apreciază ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituţionale:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 20 alin. (2): "Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale.";– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." … De asemenea, autoarea excepţiei susţine ca dispoziţiile criticate contravin şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care au următorul cuprins: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită prin lege […]"Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează în art. 58-64 examenul de capacitate pe care trebuie să îl susţină magistraţii stagiari – judecători şi procurori – pentru a fi numiţi în funcţie, prin decret al Preşedintelui României, potrivit art. 47 din aceeaşi lege, examen care se susţine în faţa unei comisii în compunerea prevăzută de lege şi ale cărui rezultate sunt validate de Consiliul Superior al Magistraturii.În conţinutul sau excepţia de neconstituţionalitate vizează omisiunea legiuitorului de a permite şi candidaţilor respinsi la examenul de capacitate posibilitatea de a se adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie.Dispoziţiile criticate nu se referă la validarea examenului de capacitate, ci la situaţia în care, după validarea examenului, Consiliul Superior al Magistraturii refuza sa propună Preşedintelui României numirea în funcţie a magistratului care a fost declarat reuşit la examen. Numai în acest caz expres prevăzut de lege magistratul se poate adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie.Curtea constata ca dispoziţiile criticate nu contravin principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât prevederile pe care le cuprind se aplică în mod egal tuturor persoanelor pe care le vizează, şi anume candidaţilor declaraţi admişi la examenul de capacitate, care însă – din motive a căror temeinicie poate fi apreciată de justiţie – nu au fost propuşi de Consiliul Superior al Magistraturii pentru a fi numiţi de Preşedintele României.De asemenea, Curtea retine ca, în cadrul procedurii prevăzute de art. 64 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, candidaţii declaraţi nereusiti la examenul de capacitate nu se afla în aceeaşi situaţie juridică cu cei declaraţi reusiti la examenul de capacitate, astfel ca tratamentul diferenţiat ce li se aplică – în ceea ce priveşte folosirea căilor de atac în justiţie – nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, fiind justificat în mod obiectiv şi raţional.Pe de altă parte, Curtea observa ca dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale au în vedere accesul la justiţie pentru apărarea drepturilor şi a intereselor legitime, adică a acelor drepturi şi interese care sunt reglementate prin lege.Or, posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine statator, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a obţine funcţia pentru care s-a organizat examenul sau concursul, prin intermediul procedurilor de examen sau de concurs pe care legea le reglementează.A decide altfel ar insemna să se recunoască organelor de justiţie competenţa de a se substitui examinatorilor, de a invalida evaluarile făcute de aceştia şi de a le înlocui cu evaluarile proprii ale judecătorilor, ceea ce ar excede în mod evident atribuţiilor instanţelor judecătoreşti.Ca atare, Curtea constata ca textul criticat nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie şi nici ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece nu conţine norme restrictive privind accesul la justiţie al persoanelor la care se referă ci, dimpotriva, stabileşte dreptul acestora de a se adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie.Cu privire la dispoziţiile legale criticate, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 340 din 5 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 4 martie 2003, respingând excepţia de neconstituţionalitate. Neintervenind elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii rămân valabile şi în prezenta cauza.Faţa de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Laura Francisca Gaman în Dosarul nr. 25/2002 al Curţii Supreme de Justiţie – Completul de 9 judecători.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 martie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiva––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește