DECIZIE nr. 93 din 27 martie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV alin. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV alin. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, excepţie ridicată de Ofelia Luiza Gh. Bercea în Dosarul nr. 5.696/2000 al Curţii de Apel Pitesti – Secţia civilă.La apelul nominal răspund autorul excepţiei, prin mandatarul sau, Gheorghe Bercea, precum şi Societatea Comercială "Montană" – S.A. din Campulung Muscel, prin consilier juridic Carmen Istratescu.Mandatarul autorului excepţiei arata ca solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru motivele invocate în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Societăţii Comerciale "Montană" – S.A. din Campulung Muscel pune concluzii de respingere a excepţiei, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în susţinerea acesteia.Reprezentantul Ministerului Public arata ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 cuprinde norme procedurale de aplicare imediata care nu contravin principiului neretroactivitatii legii şi nici celui al accesului liber la justiţie. De asemenea, se considera ca prin dispoziţiile legale criticate nu sunt instituite discriminări sau privilegii şi nu sunt infrante prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. În final se solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 21 decembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 5.696/2000, Curtea de Apel Pitesti – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV alin. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. Excepţia a fost ridicată de Ofelia Luiza Gh. Bercea într-un litigiu de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. IV alin. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 „contravine art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 21 coroborat cu art. 128 din Constituţia României, în măsura în care aceasta dispoziţie nu reglementează în mod legal modul de soluţionare a recursurilor declarate împotriva deciziilor tribunalului pronunţate în apel cu respectarea art. 17 alin. 3, nemodificat, din Legea nr. 92/1992, republicată […]”. În continuare se arata ca pe baza dispoziţiilor legale criticate se resping, ca fiind inadmisibile, recursurile declarate în cauzele în care hotărârile instanţei de fond au fost date cu drept de apel anterior intrării în vigoare a art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, ceea ce înseamnă ca acele dispoziţii legale produc efecte retroactive, contrar dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Se susţine ca textul de lege criticat, prin asimilarea apelului cu recursul, contravine „ordinii constituţionale prin încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie”. De asemenea, se apreciază ca împiedicarea soluţionării recursului potrivit dispoziţiilor legii vechi, în baza cărora litigiul a fost soluţionat pe fond şi în apel, ingradeste accesul liber la justiţie, ceea ce contravine art. 21 coroborat cu art. 128 şi cu art. 125 alin. (3) din Constituţie, precum şi prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Curtea de Apel Pitesti – Secţia civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât textul art. IV alin. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se mai arata ca intrarea în vigoare a dispoziţiilor legale criticate nefiind prorogata, aceasta se aplică de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, în mod egal pentru toţi cetăţenii, fără încălcarea accesului liber la justiţie. Astfel se considera ca problemele ridicate sunt probleme de interpretare şi de aplicare a dispoziţiei legale, iar nu de constituţionalitate a acesteia.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispoziţiile art. IV alin. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 sunt constituţionale, întrucât „se vor aplica de la data publicării ordonanţei în Monitorul Oficial al României, […] cu excepţia prevederilor pct. 6 al art. I, care se aplică după 90 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia”. Se mai arata ca accesul liber la justiţie, în sensul art. 21, raportat la art. 128 din Constituţie, este asigurat prin exercitarea de către părţile interesate a căilor legale de atac.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţiile art. IV alin. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului sunt norme de procedura care nu retroactiveaza şi nici nu ultraactiveaza, ci sunt de imediata aplicare. Se mai arata ca "situaţia care face obiectul excepţiei de faţa nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una ce tine de corecta interpretare şi aplicare a legii în situaţii tranzitorii". Pentru aceste motive, se apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. IV alin. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, text care are următorul conţinut: „Recursurile declarate sau aflate în curs de judecată vor fi trecute la secţiile care judeca conflicte de muncă şi litigii de muncă din cadrul tribunalelor.”Autorul excepţiei considera ca aceste dispoziţii legale contravin următoarelor norme constituţionale:– Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";– Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege."; … – Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 125 alin. (3): "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege.";– Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."De asemenea, este invocată nerespectarea prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prevederi potrivit cărora: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţa atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingerea intereselor justiţiei."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca art. IV alin. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 nu conţine nici o dispoziţie cu aplicare sau cu efect retroactiv, astfel că nu contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. În temeiul dispoziţiilor art. 78 din Constituţie „Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei”. Conform principiului constituţional al neretroactivitatii legii, „data prevăzută în textul” legii pentru intrarea acesteia în vigoare, alta decât cea a publicării, nu poate fi decât ulterioară publicării. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”. Asadar, intră în atributia exclusiva a legiuitorului stabilirea instanţelor judecătoreşti competente sa judece anumite litigii, precum şi a modului de constituire a completelor de judecată. Aceste reglementări, având caracter de norme procedurale, sunt de imediata aplicare, asadar, de la data intrării în vigoare a legii.Curtea retine, de asemenea, ca dispoziţiile legale criticate nu instituie nici un fel de privilegii sau discriminări şi nu lezeaza principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie. Aceste dispoziţii legale se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi într-o situaţie identică, în raport cu natura litigiilor lor şi cu faza în care se afla soluţionarea cauzelor.Totodată Curtea constata ca este neîntemeiată şi susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate ar aduce atingere sau ingradire prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, raportate la cele ale art. 128 din Constituţie, conform cărora, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Într-adevăr, principiul accesului liber la justiţie nu are semnificatia ca acest acces trebuie să fie asigurat la toate structurile judecătoreşti, deoarece reglementarea competentei şi a căilor de atac intră în atributia exclusiva a legiuitorului, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite, cu condiţia de a nu se aduce atingere unor norme sau principii constituţionale.În ceea ce priveşte raportarea textului de lege criticat la prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea observa ca acestea nu sunt incidente în cauza, întrucât stabilirea competentei diferitelor instanţe judecătoreşti şi a căilor de atac împotriva hotărârilor acestora nu lezeaza dreptul persoanei "la judecarea în mod echitabil, în mod public, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege", a cauzelor sale.De altfel, problemele ridicate de autorul excepţiei nu sunt în esenta probleme de control al constituţionalităţii, ci sunt probleme de interpretare şi de aplicare a dispoziţiilor legale determinante în soluţionarea litigiului, probleme ce aparţin competentei exclusive a instanţei de judecată. În acest sens, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei”.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV alin. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, excepţie ridicată de Ofelia Luiza Gh. Bercea în Dosarul nr. 5.696/2000 al Curţii de Apel Pitesti – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 martie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește