DECIZIE nr. 93 din 13 februarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Aurel Chiş în Dosarul nr. 3.556/2006 al Judecătoriei Zalău.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 61/1991, considerând că acestea nu instituie niciun fel de restricţie în exercitarea dreptului la liberă exprimare, garantat de art. 30 alin. (1) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 august 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.556/2006, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Aurel Chiş într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de contravenţie întocmit de un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliţie al municipiului Zalău.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că Legea nr. 61/1991 are în vedere sancţionarea anumitor fapte săvârşite pe domeniul public, or, mitingul spontan la care au participat membrii cooperatori asociaţi nu s-a desfăşurat pe domeniul public, ci pe terenul proprietate privată a acestora. Susţine că la data edictării legii, „în concepţia legiuitorului (…) proprietatea privată nu era pe deplin marcată”, iar intervenţia poliţiei fără mandat pe o proprietate privată este abuzivă, condiţiile de intervenţie nefiind bine definite de lege. Precizează că întrunirea s-a constituit în baza dreptului la liberă exprimare, astfel încât prevederile art. 1 din Legea nr. 61/1991 contravin dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Constituţie.Judecătoria Zalău apreciază că excepţia de neconstitu-ţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu-ţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât libertatea de exprimare nu este absolută, ci poate fi supusă unor restricţii, care trebuie să fie expres prevăzute de lege şi care să fie necesare asigurării respectării drepturilor sau reputaţiei altora, salvgardării siguranţei naţionale, ordinii publice, sănătăţii sau moralităţii publice. Precizează că obligaţia cetăţenilor de a avea un comportament civic, moral şi responsabil, în spiritul legilor ţării şi al normelor de convieţuire socială, nu reprezintă o îngrădire a dreptului constituţional la liberă exprimare, care trebuie să se exercite în anumite limite prevăzute de lege.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale referitoare la libertatea de exprimare, ci stabileşte măsurile legale ce se impun atunci când normele de convieţuire socială, ordinea şi liniştea publică sunt încălcate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000, care au următorul cuprins:– Art. 1: "Pentru asigurarea climatului de ordine şi linişte publică necesar desfăşurării normale a activităţii economice şi social-culturale şi promovarea unor relaţii civilizate în viaţa cotidiană, cetăţenii sunt obligaţi să aibă un comportament civic, moral şi responsabil, în spiritul legilor ţării şi al normelor de convieţuire socială."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Constituţie care garantează dreptul la liberă exprimare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează o critică pertinentă a textului de lege ce formează obiect al excepţiei. Susţinerea potrivit căreia prevederile art. 1 din Legea nr. 61/1991 ar nesocoti libertatea de exprimare garantată la nivel constituţional este nefondată, întrucât textul de lege criticat nu conţine nicio normă de natură să înfrângă exercitarea liberă a acestui drept fundamental. Dispoziţia criticată impune, în sarcina fiecărui cetăţean, obligaţia de a adopta un anumit comportament, stabilind şi caracteristicile acestuia, şi anume să fie responsabil, bazat pe moralitate, în conformitate cu spiritul legilor ţării şi al normelor de convieţuire socială. Această exigenţă se înscrie în coordonatele stabilite de art. 57 din Legea fundamentală, referitor la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale, cu respectarea drepturilor şi a libertăţilor celorlalţi. Este evident că libertatea de exprimare trebuie să se subordoneze acestor cerinţe constituţionale. În acest context, prevederile art. 1 din Legea nr. 61/1991 sunt în deplin acord cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Constituţie, invocate de autorul excepţiei.Împrejurarea că fapta, care, în speţă, a fost sancţionată contravenţional în temeiul legii menţionate, s-a petrecut sau nu în public ori că locul de desfăşurare al întrunirii se situa pe domeniul public sau pe cel privat constituie aspecte de fapt, pe care Curtea Constituţională nu este competentă să le analizeze în cadrul controlului de constituţionalitate, acestea intrând în sfera de competenţă a instanţelor judecătoreşti.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Aurel Chiş în Dosarul nr. 3.556/2006 al Judecătoriei Zalău.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 februarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește