DECIZIE nr. 927 din 18 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205-218 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175-188 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Design Construct” – S.R.L. din Focşani în Dosarul nr. 3.612/91/2006 al Tribunalului Vrancea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 31 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.612/91/2006, Tribunalul Vrancea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 175-188 din Codul de procedură fiscală. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Design Construct" – S.R.L. din Focşani într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate de aceasta împotriva unor decizii emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, întrucât creează o instanţă administrativ-fiscală care se substituie instanţelor judecătoreşti şi lasă loc abuzurilor şi arbitrarului, făcând parte din sistemul fiscal care întocmeşte acte administrativ-fiscale.Tribunalul Vrancea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată întrucât prevederile atacate nu aduc în niciun fel atingere liberului acces la justiţie şi nici dreptului la un proces echitabil. Prin reglementările procedural-fiscale nu se creează o justiţie paralelă administrativă care să aibă ca efect substituirea în rolul instanţelor judecătoreşti, ci este vorba de o procedură prealabilă, legal instituită, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 din Constituţie, care nu se suprapune controlului judecătoresc al actelor administrative, control garantat de art. 126 din Constituţie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece actele de soluţionare de către organele administrative a contestaţiilor, respectiv a reclamaţiilor formulate potrivit Codului de procedură fiscală, nu sunt acte de jurisdicţie, ci acte administrative supuse cenzurii instanţei de judecată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 175-188 (Titlul IX – "Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale") din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, dându-se textelor o nouă numerotare. Astfel, dispoziţiile care constituie Titlul IX – „Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale” din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală au devenit dispoziţiile art. 205-218, şi asupra acestora urmează a se pronunţa Curtea Constituţională.Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra unei excepţii de neconstituţionalitate similare s-a pronunţat prin Decizia nr. 409 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.063 din 16 noiembrie 2004, statuând că textele criticate din Codul de procedură fiscală reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate. Asemenea proceduri, în care soluţionarea plângerilor şi a contestaţiilor este atribuită însuşi organului care a emis actul atacat sau organului ierarhic superior acestuia, nu întrunesc elementele definitorii ale activităţii de jurisdicţie – caracterizată prin soluţionarea de către un organ independent şi imparţial a litigiilor privind existenţa, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective -, ele fiind specifice funcţiei administrative. În concluzie, actele de soluţionare de către organele administrative a contestaţiilor, respectiv a reclamaţiilor formulate potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură fiscală, nu sunt acte de jurisdicţie, ci acte administrative supuse cenzurii instanţei de judecată.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205-218 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Design Construct” – S.R.L. din Focşani în Dosarul nr. 3.612/91/2006 al Tribunalului Vrancea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2007.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește