DECIZIE nr. 926 din 14 decembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Brăila în Dosarul nr. 6.509/2006 al Judecătoriei Brăila.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 30 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 6.509/2006, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Brăila într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare şi a unei cereri de suspendare a executării.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că obligaţia plăţii cauţiunii, prevăzută de textul de lege criticat, constituie "un impediment insurmontabil" în calea apărării drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei interesate şi îi îngrădesc nepermis accesul liber la justiţie.Judecătoria Brăila apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul arată că asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în numeroase rânduri, respingând-o ca neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, invocând, în sprijinul acestei opinii, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 156 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având următorul cuprins: „Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravine următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 16 alin. (1) care garantează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la accesul liber la justiţie, art. 52 alin. (1) care reglementează dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică de a obţine recunoaşterea acestuia, anularea actului şi repararea pagubei, art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai format, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală ca şi în prezenta cauză şi cu motivări asemănătoare, Curtea constatând constituţionalitatea acestora.Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 108 din 22 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 22 martie 2005, Curtea Constituţională a statuat că plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci este instituită de legiuitor exclusiv pentru a se putea solicita suspendarea executării silite, astfel încât nu poate fi calificată ca o modalitate de a restrânge accesul liber la justiţie.De asemenea, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 289 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 6 octombrie 2004, că dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Pentru aceleaşi motive, nu poate fi reţinută nici critica din cauza de faţă, prin raportare la prevederile art. 124 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei referitoare la nesocotirea dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Constituţie, privind dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei, Curtea constată că textul constituţional menţionat nu prezintă relevanţă în soluţionarea prezentei excepţii, nefiind incident în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Brăila în Dosarul nr. 6.509/2006 al Judecătoriei Brăila.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 decembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește