DECIZIE nr. 925 din 23 iunie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Cristi Bejinariu în Dosarul nr. 8.583/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 14 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.583/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Cristi Bejinariu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile art. 124, art. 126 şi art. 131 din Constituţie privind Înfăptuirea justiţiei, Instanţele judecătoreşti şi Rolul Ministerului Public, fără a se argumenta în ce constă contradicţia relevată.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală nu „împietează asupra unei judecăţi echitabile, nu aduc în vreun fel atingere imparţialităţii instanţei de judecată şi nici principiului accesului liber la justiţie.”În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că normele criticate sunt constituţionale, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, care are următorul conţinut: „[… ] Încheierea prin care prima instanţă sau instanţa de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.”În susţinerea excepţiei se invocă art. 124, 126 şi 131 din Constituţie privind Înfăptuirea justiţiei, Instanţele judecătoreşti şi Rolul Ministerului Public.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că autorul excepţiei invocă o serie de dispoziţii constituţionale pretins a fi încălcate prin textul de lege criticat, fără a argumenta în vreun fel susţinerile sale. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate şi, ca atare, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte invocarea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie.De altfel, dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, care a statuat, într-o jurisprudenţă constantă, că acestea nu încalcă prevederile Legii fundamentale. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 156 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2007, şi prin Decizia nr. 672 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 29 iulie 2008, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, pentru considerentele acolo arătate.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Cristi Bejinariu în Dosarul nr. 8.583/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește