DECIZIE nr. 924 din 6 iulie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 alin. 1 lit. a) şi art. 12 din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi a prevederilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 alin. 1 lit. a) şi art. 12 din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi a prevederilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, excepţie ridicată de Stelian Buruiană în Dosarul nr. 940/84/2009 conexat la Dosarul nr. 3.527/84/2008 al Tribunalului Sălaj – Secţia penală.Dezbaterile au avut loc în ziua de 29 iunie 2010 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 6 iulie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.527/84/2008, Tribunalul Sălaj – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. 1 lit. a) şi art. 12 din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi a prevederilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, excepţie ridicată de Stelian Buruiană.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile din Legea nr. 508/2004 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16, 21, 24, art. 124 alin. (2), art. 131 şi 20 raportat la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este un organ de urmărire penală cu atribuţii speciale a cărui funcţionare instituie o diferenţiere de tratament între persoanele prezumate a fi săvârşit infracţiuni de drept comun şi cele presupuse a fi săvârşit infracţiunile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 508/2004. De asemenea, procurorii care efectuează urmărirea penală în temeiul Legii nr. 508/2004 nu îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui parchet constituit în sensul art. 131 din Constituţie, întrucât DIICOT nu funcţionează pe lângă vreo instanţă de judecată.Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, este de observat că autorul excepţiei s-a limitat la o simplă enunţare a ei, fără a arăta în mod concret în ce constă contrarietatea reclamată.Tribunalul Sălaj – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. 1 lit. a) şi art. 12 din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, aşa cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 131/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.046 din 29 decembrie 2006, şi prin art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010, precum şi prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, care au următorul conţinut:– Art. 1 din Legea nr. 508/2004: „Art. 1 – (1) Prin prezenta lege se înfiinţează Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.(2) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism prin intermediul procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. … (3) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează conflictele de competenţă ivite între Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi celelalte structuri sau unităţi din cadrul Ministerului Public. … (4) Procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este ordonator secundar de credite şi, în exercitarea atribuţiilor sale, emite ordine cu caracter intern. … (5) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se asigură de la bugetul de stat, fondurile destinate Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism fiind evidenţiate distinct în bugetul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. … (6) Anual se constituie un depozit în valoare de 1.000.000 lei pentru acţiuni privind organizarea şi constatarea infracţiunilor flagrante sau ocazionate de folosirea investigatorilor sub acoperire, a informatorilor ori colaboratorilor acestora, la dispoziţia procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, iar modul său de gestionare şi de utilizare se va stabili prin ordin al procurorului-şef al acestei direcţii."; … – Art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 508/2004: „(1) Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism are următoarele atribuţii:a) efectuarea urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute în prezenta lege şi în legile speciale;"; … – Art. 12 din Legea nr. 508/2004: „(1) Sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism următoarele infracţiuni din Codul penal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi din legi speciale, indiferent de calitatea persoanei, cu excepţia celor date în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, după cum urmează:a) infracţiunile prevăzute de art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu excepţia cazurilor în care infracţiunea gravă este cea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 din Codul penal, dacă s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro sau este una dintre cele definite la art. 2 lit. b) pct. 15 şi 20 din Legea nr. 39/2003. Dispoziţiile art. 9 şi 10 din Legea nr. 39/2003 se aplică în mod corespunzător; … b) infracţiunile contra siguranţei statului prevăzute în Codul penal şi în legile speciale; … c) infracţiunile prevăzute de Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului şi cele prevăzute în Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată; … d) infracţiunile prevăzute la titlul III, "Prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice", al cărţii I din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare; … e) infracţiunile din domeniul proprietăţii intelectuale şi industriale, dacă sunt săvârşite de persoane care aparţin unor grupuri infracţionale organizate sau unor asociaţii sau grupări constituite în scopul săvârşirii de infracţiuni; … f) infracţiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare, şi cele din Legea nr. 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folosiţi la fabricarea ilicită a drogurilor, cu modificările şi completările ulterioare; … g) infracţiunile prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare; … h) infracţiunile prevăzute în Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, republicată, dacă sunt săvârşite de persoane care aparţin unor grupuri infracţionale organizate sau unor asociaţii sau grupări constituite în scopul săvârşirii de infracţiuni; … i) infracţiunile prevăzute de Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare; … j) infracţiunile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2002, dacă sunt săvârşite de persoane care aparţin unor grupuri infracţionale organizate sau unor asociaţii sau grupări constituite în scopul săvârşirii de infracţiuni; … k) infracţiunile privind traficul de ţesuturi, celule şi organe umane, dacă sunt săvârşite de persoane care aparţin unor grupuri infracţionale organizate sau unor asociaţii sau grupări constituite în scopul săvârşirii de infracţiuni; … l) infracţiunile de contrabandă prevăzute în Codul vamal al României, indiferent de valoarea prejudiciului, dacă sunt săvârşite de persoane care aparţin unor grupuri infracţionale organizate sau unor asociaţii sau grupări constituite în scopul săvârşirii de infracţiuni; … m) celelalte infracţiuni prevăzute în Codul vamal al României, dacă sunt conexe sau indivizibile cu alte infracţiuni aflate în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism; … n) infracţiunile prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, cu modificările şi completările ulterioare, dacă banii, bunurile şi valorile care au făcut obiectul spălării banilor provin din săvârşirea infracţiunilor date în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. … (2) Procurorii specializaţi din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute la alin. (1). … (3) Pentru infracţiunile prevăzute la alin. (1) săvârşite de minori sau asupra minorilor, urmărirea penală se efectuează de procurori din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, anume desemnaţi de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."; … – Art. 7 din Legea nr. 39/2003: „Art. 7. – (1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.(2) Pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat. … (3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate din Legea nr. 508/2004, Curtea constată că este neîntemeiată susţinerea referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 131, prin faptul că direcţia a fost concepută ca o structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Astfel, potrivit art. 131 alin. (2) din Legea fundamentală, „Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii”, condiţii care au stat şi la fundamentarea organizării şi funcţionării Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. Faptul că în art. 2 alin. (1) şi art. 12 din lege s-a prevăzut o astfel de competenţă nu justifică susţinerea că textul de lege este neconstituţional. Dimpotrivă, având în vedere şi prevederile art. 132 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora procurorii îşi desfăşoară activitatea pe baza principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic, se poate constata că dispoziţiile legale criticate nu constituie altceva decât o reflectare a principiilor constituţionale menţionate.Este neîntemeiată şi critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, deoarece acesta vizează egalitatea în drepturi în faţa legii a cetăţenilor, şi nu a procurorilor ca reprezentanţi ai Ministerului Public, calitate în care nu pot fi purtători de drepturi subiective proprii. Împrejurarea că un dosar penal este instrumentat în prima fază a procesului de un procuror din cadrul direcţiei nu este de natură să afecteze în vreun fel egalitatea justiţiabililor în faţa legii, deoarece, indiferent de structura căreia îi aparţine, reprezentantul Ministerului Public are acelaşi rol constituţional în activitatea judiciară, de reprezentant al intereselor generale ale societăţii şi de apărător al ordinii de drept, precum şi al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.În sfârşit, nu poate fi primită nici critica referitoare la înfrângerea dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la dreptul la apărare, deoarece prevederile legale contestate nu împiedică în niciun fel persoana interesată de a se apăra sau de a se adresa instanţei pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime. De asemenea, faptul că legiuitorul a instituit o anumită competenţă în sarcina Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu este de natură a afecta dispoziţiile constituţionale referitoare la înfăptuirea justiţiei, cauzele judecându-se după aceleaşi reguli procedurale pentru toţi cetăţenii.Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, Curtea constată că este inadmisibilă, deoarece autorul excepţiei s-a limitat doar la enunţarea ei, fără a arăta în mod concret care anume prevederi din Legea fundamentală sunt afectate şi în ce constă aceasta. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate.”Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 alin. 1 lit. a) şi art. 12 din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, excepţie ridicată de Stelian Buruiană în Dosarul nr. 940/84/2009, conexat la Dosarul nr. 3.527/84/2008 al Tribunalului Sălaj – Secţia penală.2. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește