DECIZIE nr. 923 din 16 septembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Consiliul Local Braşov – Direcţia fiscală în Dosarul nr. 1.995/62/2008 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.995/62/2008, Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Consiliul Local Braşov – Direcţia fiscală în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni de anulare a unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece – contrar principiului autonomiei locale – legea obligă autorităţile administrative locale ca în anumite situaţii să nu stabilească taxe şi impozite pentru terenurile situate în raza lor teritorială.Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Art. 250 a fost modificat prin Legea nr. 343/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006.În prezent, dispoziţiile criticate au următorul conţinut:– Art. 250 (Scutiri) alin. (1) pct. 9: "Clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii, sunt, după cum urmează: […] 9. clădirile din parcurile industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii.";– Art. 257 (Scutiri) alin. (1) lit. l): "Impozitul pe teren nu se datorează pentru: […] l) terenurile parcurilor industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii."Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 120 alin. (1) privind principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) şi n), precum şi ale art. 257 lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Deşi obiectul excepţiei se referea la alte prevederi ale art. 250 şi 257 din Codul fiscal, criticile de neconstituţionalitate erau asemănătoare celor din prezenta cauză, susţinându-se că textele de lege ce formau obiectul excepţiei de neconstituţionalitate erau contrare principiului autonomiei locale prevăzut de art. 120 alin. (1) din Constituţie. Curtea a constatat prin decizia amintită că principiul autonomiei locale nu presupune totala independenţă şi competenţa exclusivă a autorităţilor publice din unităţile administrativ-teritoriale, acestea fiind obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării, adoptate pentru protejarea intereselor naţionale. În acest sens, s-au invocat prevederile art. 121 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe”.Ca atare, Curtea a constatat că autorităţile administraţiei publice locale nu au totală independenţă nici în privinţa stabilirii impozitelor şi taxelor locale. Astfel, potrivit art. 139 alin. (2) din Constituţie, impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii. Această prevedere constituţională obligă legiuitorul să determine, la modul general, domeniile, activităţile şi veniturile pentru care consiliile locale sau judeţene sunt competente să stabilească impozite şi taxe locale. În acelaşi sens, legea poate prevedea domeniile, activităţile, veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori taxelor locale. Stabilirea obligaţiei de plată a impozitelor şi taxelor locale, precum şi scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiază pe principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituţie.Curtea a mai reţinut şi faptul că Legea nr. 571/2003 prevede la art. 249 alin. (2) şi la art. 256 alin. (2), ca o regulă generală, în conformitate cu principiile constituţionale ale art. 120, că impozitul şi taxa pe clădirile ori pe terenul amplasat în România se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasată clădirea, iar în cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea. Faptul că dispoziţiile legale criticate stabilesc scutiri de la plata acestor taxe şi impozite constituie o excepţie de la regula instituită de către cele două texte de lege şi se justifică prin importanţa strategică, prevăzută de lege, pentru îndeplinirea sarcinilor statului consfinţite la art. 135 alin. (2) lit. c) şi d) din Constituţie, şi anume stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, precum şi exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Consiliul Local Braşov – Direcţia fiscală în Dosarul nr. 1.995/62/2008 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește