DECIZIE nr. 923 din 14 decembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (3), art. 31 alin. (1) şi art. 42 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 7, art. 8 alin. (3), art. 36 alin. (1) şi ale art. 46 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rompack” – S.A. din Piatra Neamţ în Dosarul nr. 1.570/F/2004 al Tribunalului Neamţ – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 30 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.570/F/2004, Tribunalul Neamţ – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, art. 8 alin. (3), art. 36 alin. (1) şi art. 46 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rompack” – S.A. din Piatra Neamţ, având calitatea de debitor în cadrul procedurii falimentului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 7 şi art. 8 alin. (3) din Legea nr. 64/1995, care prevăd că citarea părţilor se face prin publicitate şi instituie un termen de 30 de zile pentru soluţionarea recursului, creează discriminări faţă de ceilalţi justiţiabili, citaţi conform normelor Codului de procedură civilă, încalcă dreptul de apărare şi dreptul la un proces echitabil. În acest sens, arată că, în cazul citării prin publicitate, părţile ar trebui să verifice zilnic la arhiva instanţei de judecată dacă procedura de citare a fost sau nu îndeplinită, ceea ce reprezintă un risc permanent ca părţile să nu afle în timp util ziua judecării cauzei şi să nu-şi poată pregăti temeinic apărarea. De asemenea, consideră că termenul de 30 de zile „nu este realist şi, în mod practic, nu poate fi respectat, din cauza altor dispoziţii legale în materie”. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 36 alin. (1) şi ale art. 46 din Legea nr. 64/1995, care instituie prezumţia de insolvenţă a debitorului în cazul încetării plăţilor faţă de creditor timp de cel puţin 30 de zile, respectiv interzic înstrăinarea acţiunilor, a părţilor sociale sau de interes, ca şi indisponibilizarea acestora, încalcă principiul garantării şi ocrotirii proprietăţii private şi restrâng exerciţiul dreptului de proprietate.Tribunalul Neamţ – Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textele de lege criticate nu împiedică liberul acces la justiţie sau exercitarea de către părţi a dreptului de apărare. De asemenea, consideră că debitorul cu privire la care operează prezumţia legală de insolvenţă se află într-o situaţie diferită faţă de debitorii chemaţi în judecată în procedura dreptului comun, astfel că se justifică tratamentul juridic diferit.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 7, art. 8 alin. (3), art. 36 alin. (1) şi art. 46 din Legea nr. 64/1995 sunt constituţionale. În acest sens, arată că textele de lege criticate se aplică, fără discriminări, tuturor debitorilor aflaţi în stare de insolvenţă. De asemenea, arată că este de competenţa exclusivă a organului legislativ să instituie regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi modalităţile de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiţie presupune tocmai posibilitatea celor interesaţi de a le exercita în condiţiile legii. În sfârşit, consideră că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.Conform încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7, art. 8 alin. (3), art. 36 alin. (1) şi art. 46 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, la 20 iulie 2006, a intrat în vigoare Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care, prin art. 156 alin. (3), a abrogat expres şi în întregime Legea nr. 64/1995. Curtea observă, însă, că dispoziţiile criticate din Legea nr. 64/1995 au fost preluate, unele cu modificări, altele aproape identic, în art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (3), art. 31 alin. (1) şi art. 42 din Legea nr. 85/2006, în prezent obiectul excepţiei de neconstituţionalitate constituindu-l aceste texte de lege, potrivit cărora:– Art. 7 alin. (1): "Citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. Comunicarea citaţiilor, a convocărilor şi notificărilor faţă de participanţii la proces, al căror sediu, domiciliu sau reşedinţă se află în străinătate, este supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare. Buletinul procedurilor de insolvenţă va fi realizat şi în formă electronică.";– Art. 8 alin. (3): "Recursul va fi judecat de completuri specializate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea părţilor se face prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. În vederea soluţionării recursului, se trimit la curtea de apel, în copie certificată de grefierul-şef al tribunalului, numai actele care interesează soluţionarea căii de atac, selectate de judecătorul-sindic. În cazul în care instanţa de recurs consideră necesare şi alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere părţilor interesate să le depună în copie certificată.";– Art. 31 alin. (1): "Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:a) cuantumul şi temeiul creanţei; … b) existenţa unei garanţii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii; … c) existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului; … d) declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la reorganizare."; … – Art. 42: "(1) După ce s-a dispus deschiderea procedurii potrivit art. 33, este interzis administratorilor debitorilor, persoane juridice, sub sancţiunea nulităţii, să înstrăineze, fără acordul judecătorului-sindic, acţiunile ori părţile lor sociale sau de interes deţinute de debitorul care face obiectul acestei proceduri.(2) Judecătorul-sindic va dispune indisponibilizarea acţiunilor ori a părţilor sociale sau de interes, potrivit alin. (1), în registrele speciale de evidenţă ori în conturile înregistrate electronic." … În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale:– art. 16 alin. (1) şi (2), privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, fără privilegii şi fără discriminări;– art. 20, referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului;– art. 21, privind dreptul de acces liber la justiţie;– art. 24, referitor la dreptul la apărare;– art. 31, privind dreptul la informaţie;– art. 44 alin. (1) şi (2), privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private;– art. 52, referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică;– art. 53, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi;– art. 124, referitor la înfăptuirea justiţiei;– art. 127, privind caracterul public al şedinţelor de judecată.De asemenea, consideră că sunt încălcate şi următoarele dispoziţii din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale:– art. 6, referitor la dreptul oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil;– art. 13, privind dreptul persoanei ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de Convenţie au fost încălcate de a se adresa unei instanţe naţionale;– art. 17, referitor la interdicţia de a se desfăşura o activitate sau de a îndeplini un act în scopul distrugerii ori limitării mai ample a drepturilor şi libertăţilor recunoscute de Convenţie;– art. 18, privind aplicarea restrângerii exerciţiului drepturilor şi libertăţilor numai în scopul în care au fost prevăzute restricţiile.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că procedura insolvenţei este o procedură specială, instituită în scopul reîntregirii cât mai repede posibil a activului debitorului aflat în incapacitate de plată şi al recuperării în cât mai mare măsură a creanţelor creditorilor. Specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, ceea ce legiuitorul, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, avea toată libertatea să facă.Art. 7 din Legea nr. 64/1995 prevedea citarea părţilor conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă, iar, prin excepţie, în cazurile expres prevăzute de lege, citarea prin publicitate. Art. 8 alin. (3) din aceeaşi lege dispunea ca în recurs citarea părţilor să se facă în toate cazurile prin publicitate.În urma preluării cu modificări substanţiale a acestor texte de lege în art. 7 alin. (1) şi art. 8 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, a încetat principalul motiv de neconstitu-ţionalitate susţinut de autorul excepţiei, anume acela că, întrucât citarea se face prin publicitate, nu există suficiente garanţii că toate părţile vor afla în timp util ziua judecării cauzei, că îşi vor putea pregăti temeinic apărarea şi că vor putea beneficia de un proces echitabil.Conform noilor reglementări, în cadrul procedurii insolvenţei citarea părţilor şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, publicaţie editată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, realizat şi în formă electronică. Prin excepţie, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii se vor face conform normelor Codului de procedură civilă.Prin urmare, dată fiind noua reglementare ce au primit-o textele de lege privind procedura citării, Curtea constată că acestea nu sunt de natură să aducă atingere dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi, dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, dreptul la apărare şi înfăptuirea justiţiei.Curtea constată, însă, că art. 8 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 preia termenul de 30 de zile în care trebuie soluţionat recursul, termen despre care autorul excepţiei afirmă că este prea scurt, neasigurând respectarea dreptului la apărare şi dreptul la un proces echitabil.Faţă de aceste susţineri, Curtea reţine că aceste dispoziţii de lege nu fac altceva decât să răspundă caracterului specific al procedurii insolvenţei, care presupune o celeritate sporită în vederea reîntregirii activului debitorului şi satisfacerii creanţelor creditorilor. De altfel, respectarea termenului rezonabil de soluţionare a cauzelor vizează, aşa cum se desprinde şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, necesitatea sporirii celerităţii procedurilor, iar nu prelungirea acestora.În ceea ce priveşte art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, acesta este criticat de autorul excepţiei pentru faptul că permite oricărui creditor care are o creanţă de o anumită valoare să introducă cerere pentru deschiderea procedurii falimentului, pe baza prezumţiei că debitorul este în insolvenţă. Noua reglementare, prin art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, păstrează soluţia legislativă, fără condiţionarea exercitării dreptului de a solicita deschiderea procedurii insolvenţei de valoarea creanţei. Creditorul îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii este definit de art. 3 pct. 6 din lege ca fiind cel „a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile”.Curtea constată că această reglementare nu aduce nicio atingere dreptului de proprietate şi principiului ocrotirii în mod egal prin lege a proprietăţii private, care se aplică atât în privinţa proprietăţii debitorului, cât şi în privinţa proprietăţii, inclusiv a creanţelor, creditorilor. Astfel, creditorul este îndreptăţit să acţioneze pe orice cale legală pentru valorificarea creanţelor sale, iar debitorul, dacă în realitate nu este în insolvenţă, îşi poate lichida oricând datoria, prevenind deschiderea ori determinând închiderea procedurii insolvenţei.Referitor la dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 64/1995, preluate de art. 42 din Legea nr. 85/2006, acestea sunt criticate pentru faptul că interzic vânzarea şi indisponibilizarea acţiunilor, părţilor sociale sau de interese ale persoanei juridice debitoare, autorul excepţiei considerând că astfel se aduce o restrângere a exerciţiului dreptului de proprietate, fără întrunirea condiţiilor prevăzute de art. 53 din Constituţie.Curtea constată, în acord cu cele statuate în mod constant în jurisprudenţa sa, că, potrivit prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi ale dreptului de creanţă asupra statului sunt stabilite de lege, situaţie în care legiuitorul este în drept ca, în considerarea unor situaţii deosebite şi în scopul protejării interesului general, să limiteze exerciţiul unor atribuţii ale dreptului de proprietate. În speţa de faţă, interdicţia vânzării, respectiv indisponibilizarea acţiunilor, părţilor sociale şi de interese ale debitorului sunt prevăzute pentru protejarea activelor persoanei juridice supuse procedurii insolvenţei, în scopul preîntâmpinării creşterii pasivului şi al satisfacerii creanţelor legale ale creditorilor. Aşadar, restrângerea exerciţiului dreptului se întemeiază pe dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, fără să fie necesară întrunirea condiţiilor prevăzute de art. 53 din Legea fundamentală.În continuare, Curtea observă că prevederile art. 31, ale art. 52 şi ale art. 127 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.În sfârşit, Curtea apreciază că aceleaşi argumente reţinute mai sus, care susţin constituţionalitatea textelor de lege criticate, în raport cu dispoziţiile art. 21 şi art. 53 din Legea fundamentală, constituie temeiul respingerii criticilor raportate la art. 6, art. 13, art. 17 şi art. 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (3), art. 31 alin. (1) şi ale art. 42 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rompack” – S.A. din Piatra Neamţ în Dosarul nr. 1.570/F/2004 al Tribunalului Neamţ – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 decembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește