DECIZIE nr. 922 din 14 decembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Elinor Tăciulescu şi Susana Anica Tăciulescu în Dosarul nr. 649/2006 al Tribunalului Cluj – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.923D/2006, ce are ca obiect excepţia de neconstitu-ţionalitate a aceloraşi prevederi legale, invocată de Elinor Tăciulescu şi Adelhaida Tăciulescu în Dosarul nr. 650/2006 al Tribunalului Cluj – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent arată că, atât în Dosarul nr. 1.922D/2006, cât şi în Dosarul nr. 1923D/2006, autoarele excepţiei au depus o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei în vederea pregătirii apărării.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune amânării judecăţii pentru acest motiv. Curtea, deliberând, apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi respinge cererile.Având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în dosarele nr. 1.922D/2006 şi nr. 1.923D/2006 este identic, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu această măsură.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.923D/2006 la Dosarul nr. 1.922D/2006, ce a fost primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierile din 1 iunie 2006 şi 8 iunie 2006, pronunţate în dosarele nr. 649/2006 şi 650/2006, Tribunalul Cluj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de Elinor Tăciulescu şi Susana Anica Tăciulescu şi, respectiv, de Elinor Tăciulescu şi Adelhaida Tăciulescu, în cauze având ca obiect soluţionarea căii de atac împotriva unei dispoziţii a primarului municipiului Cluj-Napoca de refuz al restituirii unui imobil.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia arată că textele de lege criticate instituie o discriminare între foştii proprietari ai imobilelor preluate abuziv care au depus notificările în vederea restituirii acestora în termenul legal, beneficiind în consecinţă de măsurile reparatorii, şi aceia care nu au respectat termenul. Acest fapt conduce, în opinia autorilor excepţiei, şi la o încălcare a principiului constituţional al garantării şi ocrotirii proprietăţii private, afectând însăşi substanţa dreptului de proprietate.De asemenea, se mai susţine că procedura administrativă instituită prin prevederile art. 21 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 este o jurisdicţie specială administrativă facultativă, aşa cum rezultă din art. 21 alin. (4) din Legea fundamentală, astfel încât nerespectarea termenului de depunere a notificării nu ar trebui să constituie, în fapt, o negare a accesului liber la justiţie.Tribunalul Cluj – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanţa arată, în esenţă, că stabilirea unui termen pentru depunerea notificărilor în vederea restituirii imobilelor preluate în mod abuziv a fost necesară în vederea asigurării securităţii circuitului civil, iar, pe de altă parte, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale recunoaşte dreptul statului de a restrânge exerciţiul unor drepturi în vederea protejării interesului public.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora:"(1) Persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.[…](5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent." … În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 20 alin. (1), referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (4), privind accesul liber la justiţie şi caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor speciale administrative, şi art. 44 alin. (1) şi (2), referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private.De asemenea, se mai invocă şi încălcarea prevederilor art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Analizând excepţia, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu o motivare similară.Astfel, Curtea a analizat concordanţa textelor de lege criticate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, statuând, prin Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 9 aprilie 2004, că reglementarea în cauză este în acord cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentală, potrivit căreia „conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”.Mai mult, s-a arătat, în decizia menţionată, că recunoaşterea sine die a posibilităţii persoanei interesate de a declanşa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietăţii imobiliare.Pentru aceleaşi considerente, nu poate fi reţinută, în prezenta cauză, nicio contradicţie între textele de lege criticate şi dispoziţiile art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.De asemenea, în ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (4) din Constituţie, cu motivarea că textele de lege criticate instituie o jurisprudenţă administrativă facultativă, se constată că şi această problemă a fost analizată de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 99 din 22 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 aprilie 2005. Curtea a constatat că textul de lege criticat nu încalcă art. 21 alin. (1) din Constituţie, referitor la accesul liber la justiţie, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.În prezenta cauză, autoarele excepţiei susţin şi încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, cu motivarea că textul de lege criticat instituie o discriminare între foştii proprietari care au depus notificări în termenul legal şi aceia care au pierdut beneficiul acestui termen. Curtea constată că aceste susţineri nu pot fi reţinute, deoarece textele de lege criticate se aplică în mod egal persoanelor cărora li se adresează, respectiv celor îndreptăţite la restituirea imobilelor ce fac obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare. De altfel, nerespectarea termenului legal prevăzut de lege pentru trimiterea notificării nu poate fi invocat ca generând o situaţie discriminatorie în raport cu celelalte subiecte de drept care s-au conformat dispoziţiilor legii, potrivit principiului general de drept nemo auditor propriam turpitudinem allegans.Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Elinor Tăciulescu şi Susana Anica Tăciulescu şi, respectiv, de Elinor Tăciulescu şi Adelhaida Tăciulescu în dosarele nr. 649/2006 şi nr. 650/2006 ale Tribunalului Cluj – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 decembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește