DECIZIE nr. 921 din 6 iulie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, excepţie ridicată de Zamfir Brânduşe în Dosarul nr. 1.487/84/2009 al Tribunalului Sălaj Secţia civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie 2010 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 6 iulie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.487/84/2009, Tribunalul Sălaj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă. Excepţia a fost ridicată de Zamfir Brânduşe cu prilejul soluţionării unei acţiuni în constatare a nulităţii absolute a actului adiţional la contractul colectiv de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat, care prevede posibilitatea părţii interesate de a cere instanţei de judecată să constate nulitatea clauzelor contractului colectiv de muncă, este contrar dispoziţiilor constituţionale care consacră dreptul de acces liber la justiţie. În acest sens, arată că, interpretând dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 130/1996, instanţa de judecată a respins acţiunea în constatarea nulităţii contractului colectiv de muncă formulată de un salariat, considerând că nu are calitate procesuală activă, această calitate aparţinând numai părţilor semnatare ale contractului, respectiv patronatul şi sindicatele.Tribunalul Sălaj – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că părţile contractului colectiv de muncă sunt salariaţii, reprezentaţi prin organizaţia de sindicat, şi patronatul. Art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie se referă la dreptul oricărei persoane de a se adresa justiţiei, drept care nu poate fi îngrădit de nicio lege. În concluzie, arată că art. 24 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 nu este neconstituţional, pentru că salariaţii au dreptul de a sesiza sindicatul referitor la orice probleme ce au legătură cu drepturile şi interesele lor profesionale, sindicatul fiind parte în contractul colectiv de muncă, astfel că poate fi remediată orice deficienţă.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, dispoziţii potrivit cărora „Nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanţa judecătorească competentă, la cererea părţii interesate”.Autorul excepţiei consideră că acest text de lege este contrar dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie care consacră accesul liber la justiţieExaminând excepţia, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 130/1996, „Părţile contractului colectiv de muncă sunt patronul şi salariaţii…”. În negocierea contractului colectiv de muncă, sindicatul are doar rolul de reprezentant al salariaţilor, aşa cum reiese din acelaşi articol de lege.În aceste condiţii, Curtea reţine că aspectele invocate de autorul excepţiei în susţinerea acesteia ţin, în realitate, de modul de interpretare a legii, dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 neinterzicând salariaţilor, în calitate de părţi ale contractului colectiv de muncă, să sesizeze instanţa de judecată în vederea constatării nulităţii clauzelor acestui contract.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, excepţie ridicată de Zamfir Brânduşe în Dosarul nr. 1.487/84/2009 al Tribunalului Sălaj – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește