DECIZIE nr. 921 din 18 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan George Istrate în Dosarul nr. 11.097/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.La apelul nominal răspunde avocatul părţii Renaşterea Creditului Românesc – S.A. – Credit Bank – prin lichidator judiciar Societatea Comercială "BDO Conti Insolvency" – S.R.L., lipsă fiind autorul excepţiei şi cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, avocatul părţii prezente depune note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 11.097/303/2006, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan George Istrate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin posibilităţile pe care le creează textul de lege criticat se ajunge la suprimarea dreptului de proprietate al coproprietarului care nu este debitor, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 44 din Constituţie. Aplicarea textului criticat determină o restrângere a exerciţiului dreptului de proprietate şi a atributelor acestuia în condiţii nejustificate de dispoziţiile art. 53 din Constituţie. De asemenea, se susţine că textul de lege criticat contravine şi prevederilor art. 47 şi 49 din Legea fundamentală.Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul arată că existenţa proprietăţii comune asupra bunurilor urmăribile poate constitui un impediment temporar în realizarea executării silite, avându-se în vedere principiul potrivit căruia numai bunurile mobile şi imobile ale debitorului pot forma obiectul executării silite. Prin urmare, dacă un bun aparţine mai multor persoane, creditorul se poate îndrepta numai împotriva debitorului său, iar nu şi împotriva celorlalţi proprietari care nu sunt datori faţă de acesta. Urmărirea nu se poate realiza însă înainte de împărţirea bunurilor comune. Legitimarea procesuală a creditorului de a cere împărţeala în vederea executării silite a bunurilor ce aparţin exclusiv debitorului urmărit nu poate constitui o încălcare a dreptului de proprietate, ci, dimpotrivă, reprezintă o veritabilă garanţie a dreptului de proprietate în sensul art. 44 din Constituţie. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 47, 49 şi 53 din Constituţie, se apreciază că acestea nu au incidenţă în cauză.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu conţine dispoziţii care prin natura lor să afecteze dreptul persoanei de a dobândi o proprietate, de a se folosi şi de a dispune liber de proprietatea sa. Stabilirea cadrului juridic privind exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, este de competenţa legiuitorului, care poate institui limite rezonabile în scopul valorificării acestuia, ca drept subiectiv garantat. De asemenea, se arată că textul de lege criticat nu consacră un caz de restrângere al exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale în sensul art. 53 din Legea fundamentală. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 47 şi 49 din Constituţie, se apreciază că acestea nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: "Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaş nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărţeala acestora."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 47 referitoare la nivelul de trai, ale art. 49 referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 527 din 25 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 18 ianuarie 2005, a statuat că departe de a contraveni textelor constituţionale ce au ca obiect garantarea dreptului de proprietate, reglementarea legală dedusă controlului le dă expresie, întrucât împărţeala pe care o instituie, ca o condiţie prealabilă imperativă a realizării creanţei faţă de debitorul coproprietar, constituie o măsură de protecţie a dreptului celuilalt coproprietar, care nu are calitatea de debitor faţă de creditorul urmăritor. Aşa fiind, susţinerea autorilor excepţiei, potrivit căreia s-ar aduce astfel atingere dreptului de proprietate, nu poate fi primită, întrucât, în condiţiile în care patrimoniul debitorului face obiectul dreptului de gaj general al creditorilor săi (art. 1.718 din Codul civil), ar fi de neconceput ca deţinerea în coproprietate a unui bun, a mai multor sau chiar a tuturor bunurilor din acest patrimoniu să fie convertită într-un fine de neurmărire a respectivelor bunuri. Nu se poate susţine, deci, decât dintr-o optică deformată şi fără suport că astfel s-ar aduce atingere dreptului de proprietate, de vreme ce acesta aparţine unui debitor rău-platnic, care nu înţelege să-şi execute voluntar obligaţia asumată constituită într-o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.Faţă de cele arătate, Curtea constată că dispoziţiile art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 44, inclusiv cu cele ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 47 şi 49 din Legea fundamentală, se constată că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan George Istrate în Dosarul nr. 11.097/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește