DECIZIE nr. 920 din 16 septembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 şi art. 201 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 şi art. 201 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Construcţii Feroviare" – S.R.L. din Oneşti în Dosarul nr. 5.329/110/2007 al Tribunalului Bacău – Secţia comercială şi contencios administrativ.La apelul nominal se prezintă apărătorul autorului excepţiei, avocatul Doru Trăilă, şi partea Ion Drăgan, personal şi asistat de avocatul Angelica Danale.Avocatul autorului excepţiei cere Curţii formularea unei adrese către instanţa de fond prin care să se solicite completarea dosarului cu actele depuse în faţa acesteia.Avocatul părţii prezente se opune unei astfel de cereri, arătând că scopul ei este exclusiv dilatoriu.Reprezentantul Ministerului Public arată că nu sunt motive care să justifice amânarea cauzei şi solicită respingerea cererii.Având cuvântul pe fond, avocatul autorului excepţiei susţine admiterea criticii, întrucât dispoziţiile art. 167 alin. 1 şi art. 201 alin. 1 din Codul de procedură civilă dau posibilitatea discreţionară instanţelor de a administra probele în dosar, cu încălcarea prevederilor art. 21 şi 24 din Constituţie.Avocatul părţii Ion Drăgan apreciază că exercitarea drepturilor procesuale, inclusiv dreptul de a ridica excepţii de neconstituţionalitate, trebuie să se realizeze cu bună-credinţă. Or, autorul excepţiei nu a prezentat elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia criticată, ceea ce denotă o exercitare abuzivă a dreptului procesual.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 18 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.329/110/2007, Tribunalul Bacău – Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 şi art. 201 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Construcţii Feroviare" – S.R.L. din Oneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile procesual civile dau posibilitatea instanţei ca, în mod arbitrar, să cenzureze modul de realizare a mijloacelor de probă, lipsindu-le astfel de orice substanţă. Unul dintre aceste cazuri este cel stabilit de art. 167 alin. 1 coroborat cu art. 201 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care atribuie instanţei dreptul de a decide numărul de experţi care să realizeze expertiza. Prin cenzurarea numărului experţilor, instanţa poate influenţa în mod direct rezultatul expertizei, ceea ce încalcă flagrant drepturile părţilor.Prin urmare, dispoziţiile legale criticate, oferind instanţei judecătoreşti posibilitatea unui control excesiv şi nejustificat asupra probelor în procesul civil, îngrădesc dreptul la apărare al părţilor şi periclitează în mod real corectitudinea procesului.Tribunalul Bacău – Secţia comercială şi contencios administrativ consideră excepţia ca fiind neîntemeiată. Stabilirea numărului de experţi care să realizeze expertiza nu încalcă dreptul la apărare şi liberul acces la justiţie al părţilor, ci constituie atributul instanţei care poate aprecia, în funcţie de complexitatea sau dificultatea cauzei, condiţiile de efectuare a expertizei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază critica de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Competenţa recunoscută instanţei de a hotărî asupra admisibilităţii unei probe, precum şi de a numi experţi atunci când consideră necesar să cunoască părerea unui specialist este un corolar firesc şi necesar al învestirii sale cu soluţionarea cauzei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 167 alin. (1) şi art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut :– Art. 167 alin. (1): "Dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.";– Art. 201 alin. (1): "Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau trei experţi, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunţe şi termenul în care trebuie să efectueze expertiza. Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea expertizei la instanţă să aibă loc conform dispoziţiilor art. 209."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 şi art. 20 cu privire la dreptul intern şi dreptul internaţional, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 24 privitor la dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, s-a pronunţat prin Decizia nr. 840 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007. Cu acel prilej a reţinut că „în ceea ce priveşte competenţa recunoscută instanţei de a hotărî asupra admisibilităţii unei probe, în funcţie de pertinenţa şi concludenţa sa, aceasta este un corolar firesc şi necesar al învestirii sale cu soluţionarea cauzei pe care este ţinută să o finalizeze printr-o hotărâre legală şi temeinică. Dincolo de raţiunile care impun şi justifică o atare prerogativă, consacrarea ei nu relevă însă niciun fine de neconstituţionalitate.[…]În ceea ce priveşte prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, departe de a aduce atingere dreptului la un proces echitabil, în realitate îi dau expresie, constituind o modalitate eficientă de prevenire şi limitare a abuzului de drept în materie.În sfârşit, cu referire la art. 11 alin. (2), raportat la art. 20 alin. (1) din Constituţie, invocarea acestora este lipsită de relevanţă, în măsura în care nu a fost evidenţiată o prevedere convenţională internaţională, nepreluată de Constituţie, care să fi fost încălcată prin reglementarea criticată. Aşa fiind, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă faţă de aceste prevederi constituţionale este neîntemeiată".Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că acestea reglementează admisibilitatea expertizei, ca mijloc de probă în cadrul procesului civil, la cererea uneia dintre părţi sau a instanţei, din oficiu, când, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, sunt necesare cunoştinţele unui expert sau specialist dintr-un anumit domeniu. Numirea unui expert sau a trei experţi se face de către instanţă, prin încheiere, pe baza acordului părţilor sau, dacă acestea nu se învoiesc, numirea se face de instanţa de judecată în şedinţă publică, prin tragere la sorţi de pe lista întocmită şi comunicată de către biroul local de expertiză. Norma procedurală referitoare la numărul experţilor are caracter imperativ – "instanţa va numi", un expert sau trei experţi, în funcţie de anumite criterii, precum complexitatea cauzei, obiectivele expertizei sau termenul stabilit pentru întocmirea acestui mijloc de probă. Aşa fiind, Curtea constată că opţiunea instanţei pentru una dintre cele două variante nu se manifestă în mod arbitrar, ci este întemeiată pe criterii obiective ce rezultă din dosarul cauzei, împrejurare ce lipseşte de temei critica referitoare la controlul "excesiv şi nejustificat" exercitat de instanţă asupra probelor în procesul civil.Mai mult, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 204 din Codul de procedură civilă, părţile implicate în proces au posibilitatea de a recuza expertul sau experţii desemnaţi de instanţă pentru efectuarea expertizei pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii, în termen de 5 zile de la numire, dacă motivul recuzării există la acea dată, sau de la data ivirii motivului de recuzare. Cererea de recuzare se soluţionează în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi a expertului. Prin urmare, Curtea constată că părţile interesate beneficiază de suficiente garanţii procesuale menite să le asigure dreptul la un proces echitabil, prin administrarea unui probatoriu judicios.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 şi art. 201 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Construcţii Feroviare" – S.R.L. din Oneşti în Dosarul nr. 5.329/110/2007 al Tribunalului Bacău – Secţia comercială şi contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește