DECIZIE nr. 92 din 5 februarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia Miu – prim-magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, excepţie ridicată de Fundaţia Speranţă în Democraţie, Pace şi Sănătatea Lumii în Dosarul nr. 18.037/3/2006 al Tribunalului Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Prim-magistratul-asistent referă că autorul excepţiei a depus o cerere de amânare a soluţionării cauzei la un alt termen de judecată, prin care stăruie ca, în acest interval de timp, toate autorităţile publice prevăzute de dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 47/1992 să îşi comunice punctele de vedere.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii formulate, întrucât comunicarea punctelor de vedere de către autorităţile publice este facultativă.Curtea, deliberând, pentru aceleaşi considerente, respinge cererea formulată ca fiind neîntemeiată.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 18.037/3/2006, Tribunalul Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, excepţie ridicată de Fundaţia Speranţă în Democraţie, Pace şi Sănătatea Lumii într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare împotriva unei decizii pronunţate într-un dosar ce privea anularea unui proces-verbal de contravenţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că sintagmele "sesizând aceeaşi problemă" şi "greşit sesizată […] aceasta se clasează", ce sunt cuprinse la art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, modificată prin Legea nr. 233/2002 de aprobare a ordonanţei, sunt contrare dispoziţiilor art. 11, 20, art. 51 alin. (4), art. 52 alin. (3) şi art. 148 din Constituţie. Textele criticate sunt contrare şi dispoziţiilor art. 1, art. 5-8, art. 10, 11, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 şi 3 din protocolul adiţional la această convenţie, precum şi „instrumentelor juridice fundamentale ale Uniunii Europene”.Tribunalul Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu contravin Constituţiei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi comunică punctele de vedere.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, modificată prin Legea nr. 233/2002 pentru aprobarea ordonanţei menţionate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 30 aprilie 2002, care au următorul cuprins: ” Art. 10. – (1) În cazul în care un petiţionar adresează aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice mai multe petiţii, sesizând aceeaşi problemă, acestea se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns care trebuie să facă referire la toate petiţiile primite.(2) Dacă după trimiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie de la acelaşi petiţionar ori de la o autoritate sau instituţie publică greşit sesizată, cu acelaşi conţinut, aceasta se clasează, la numărul iniţial făcându-se menţiune despre faptul că s-a răspuns." … În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii autorul excepţiei invocă prevederile art. 11, 20, art. 51 alin. (4), art. 52 alin. (3) şi art. 148 din Constituţie, dispoziţiile art. 1, art. 5-8, art. 10, 11, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 şi 3 din protocolul adiţional la această convenţie, precum şi ale "instrumentelor juridice fundamentale ale Uniunii Europene".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta a fost ridicată într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie. În aceste condiţii, faţă de obiectul cauzei, Curtea constată că dispoziţiile criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, motiv pentru care urmează ca excepţia de neconstituţionalitate să fie respinsă ca fiind inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora: „(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei. […](6) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.[…]". … Aşa fiind, instanţa de judecată trebuia ea însăşi să aplice aceste dispoziţii şi, fără a mai sesiza Curtea Constituţională, să respingă excepţia de neconstituţionalitate, întrucât soluţionarea cauzei nu depinde de aceste prevederi.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, modificată prin Legea nr. 233/2002 pentru aprobarea ordonanţei, excepţie ridicată de Fundaţia Speranţă în Democraţie, Pace şi Sănătatea Lumii în Dosarul nr. 18.037/3/2006 al Tribunalului Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAPrim-magistrat-asistent,Claudia Miu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește