DECIZIE nr. 92 din 4 martie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998, cu modificările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „S amp; P Otex” – S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 598/2002 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia VI comercială.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondata, arătând ca dispoziţiile art. 3 lit. d) teza a doua din Legea nr. 58/1998 nu contravin prevederilor art. 16 alin. (2) şi ale art. 123 alin. (1) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 5 iunie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 598/2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia VI comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „S amp; P Otex” – S.R.L. Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţia criticata încalcă dispoziţiile constituţionale ale "art. 16 alin. (2), ale art. 123 alin. (1), principiul universalitatii şi principiul egalităţii în drepturi", întrucât prevede că sucursala – unitate operationala fără personalitate juridică a unei bănci – efectuează în mod direct toate sau unele dintre activităţile băncii, în limita mandatului dat de aceasta.În opinia autorului excepţiei, în mod neconstitutional, textul criticat, prin formularea "care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activităţile băncii în limita mandatului dat de aceasta", instituie "o inegalitate între bănci şi alte societăţi comerciale". Se mai susţine ca textul "permite acordarea capacităţii juridice printr-un mandat, acordând, astfel, practic, sucursalelor băncilor române drepturi consacrate doar de Constituţie şi alte legi – recunoaşterea capacităţii juridice fiind exclusiv opera legislaţiei". Totodată, în conceptia autorului excepţiei "sucursala devine subiect de drept, participând în nume propriu la raporturi juridice şi asumându-şi răspunderea proprie pentru actele şi faptele sale, fără a avea însă un patrimoniu propriu şi toate celelalte drepturi şi obligaţii care decurg numai din elementele constitutive ale unei persoane juridice".Autorul excepţiei considera, de asemenea, ca, "în condiţiile textului criticat, băncile româneşti nu îşi asuma nici un risc juridic, deci, implicit, nici pe cel financiar", bucurandu-se de un tratament favorabil, care contravine spiritului liberei concurente şi principiului egalităţii în drepturi.Se mai invoca, în susţinerea excepţiei, jurisprudenta Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene de Justiţie, referitor la tratamentul juridic aplicabil băncilor.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia VI comercială considera ca prevederile art. 3 lit. d) teza a doua din Legea nr. 58/1998 nu încalcă art. 16 alin. (2) din Constituţie, iar aplicarea acestora „înseamnă supunerea legii şi, de asemenea, ca justiţia se poate infaptui în numele legii conform art. 123 alin. (1) din Constituţie”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca "Legea bancară reia practic dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, cu privire la sucursale”. Totodată, legea bancară stipulează expres „ca sucursala unei bănci acţionează pe seama şi în numele băncii, în temeiul mandatului primit”. Potrivit susţinerilor Guvernului, „art. 3 lit. d) din Legea bancară trebuie coroborat cu Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea sucursalelor Băncii Comerciale lt; lt;Ion Tiriac gt; gt; – S.A. care, la art. 3, prevede că lt; lt;sucursalele efectuează operaţiunile prevăzute în statutul Băncii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare gt; gt; (text citat de instanţa judecătorească)”. În consecinţa, Guvernul considera că nu sunt incalcate dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi ale art. 123 alin. (1) din Constituţie.Avocatul Poporului considera ca "sucursala este o unitate operationala fără personalitate juridică a unei bănci, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activităţile băncii, în limita mandatului dat de aceasta". Totodată, se arata ca "natura mandatului în temeiul căruia sucursala efectuează în mod direct toate sau unele dintre activităţile băncii este una legală".În consecinţa, se apreciază în punctul de vedere al Avocatului Poporului, prevederile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 23 martie 1998, care au următorul cuprins:– Art. 3: "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificatii: […]d) sucursala – unitate operationala fără personalitate juridică a unei bănci şi care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activităţile băncii, în limita mandatului dat de aceasta." … Textele constituţionale invocate explicit de autorul excepţiei ca fiind incalcate sunt art. 16 alin. (2) şi art. 123 alin. (1). Totodată, a mai fost invocată "încălcarea principiului universalitatii şi a principiului egalităţii în drepturi", consacrate de Constituţie în art. 15 şi, respectiv, art. 16, texte care au următorul cuprins:– Art. 15: "(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile." ; … – Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege. … (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţara." ; … – Art. 123 alin. (1): "Justiţia se înfăptuieşte în numele legii."În esenta, autorul excepţiei susţine ca textul criticat instituie o inegalitate, o discriminare, în raport cu celelalte societăţi comerciale, ale căror sucursale urmează regimul prevăzut de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi faptul ca textul legii, făcând trimitere, în ceea ce priveşte sucursala, la „mandatul dat” de banca, ar încalcă prevederile art. 123 alin. (1) din Constituţie, întrucât instanţele judecătoreşti ar trebui sa ţină seama de regulamentele băncilor.Analizând textul de lege criticat, comparativ cu dispoziţiile şi principiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, Curtea constata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată pentru următoarele considerente:În ceea ce priveşte susţinerea existenţei unei inegalitati între sucursalele băncilor, reglementate de Legea nr. 58/1998, şi cele ale celorlalte societăţi comerciale, reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, care, la art. 43 alin. (1), prevede că „Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale şi se înmatriculează, înainte de începerea activităţii lor, în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona”, Curtea retine ca aceasta este irelevanta. Cele doua legi fiind diferite, pot deci sa cuprindă, ca opţiune a legiuitorului, dispoziţii diferite, în funcţie de obiectul reglementării, specific fiecăreia dintre ele. Or, sub acest aspect, este incontestabil ca activitatea bancară prezintă specificitati importante care justifica, în mod raţional şi obiectiv, reglementări diferite, în sensul celor stabilite de jurisprudenta Curţii Constituţionale, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului.În legătură cu trimiterea pe care Legea nr. 58/1998 o face, potrivit art. 3 lit. d), la „mandatul” dat de banca pentru efectuarea de către sucursala a tuturor sau numai a unora dintre activităţile băncii, Curtea retine ca aceasta nu poate avea semnificatia, susţinută de autorul excepţiei, ca instanţa ar trebui sa dea soluţia în temeiul unui regulament al băncii, ci reprezintă tocmai voinţa legiuitorului, exprimată în lege, în textul criticat şi în altele, fără a fi incalcate prin aceasta prevederile art. 123 alin. (1) din Constituţie. Astfel, Legea nr. 58/1998 prevede, la art. 24, ca fiecare banca va avea un regulament propriu de funcţionare, prin care va stabili, între altele, atribuţiile sucursalelor şi ale altor sedii secundare ale băncii.În acest context, Curtea retine totodată ca textul criticat pentru neconstituţionalitate nu prevede un tratament juridic diferenţiat pentru sucursalele anumitor bănci, reglementarea fiind aceeaşi pentru toate sucursalele băncilor, fără excepţie, nefiind deci incalcate dispoziţiile art. 15 şi 16 din Constituţie.În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei ca textul criticat încalcă "libera concurenta" şi "comerţul liber al societăţilor comerciale", sugerandu-se astfel încălcarea dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, Curtea constata ca este lipsită de relevanta, în condiţiile în care între textul de lege criticat, care stabileşte regimul sucursalelor bancare, şi textul constituţional respectiv nu exista legătură.De asemenea, Curtea retine ca susţinerile autorului excepţiei privind existenta unor necorelari între textul criticat şi texte ale altor legi sunt irelevante, întrucât, în conformitate cu jurisprudenta Curţii Constituţionale, existenta unor necorelari legislative, chiar dacă acestea ar fi reale, nu poate forma obiect al contenciosului constituţional, eliminarea lor fiind atributul exclusiv al puterii legiuitoare.În sfârşit, Curtea constata ca invocarea de către autorul excepţiei a Deciziei nr. 101/1998 a Curţii Constituţionale, prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 43/1997 pentru întocmirea bilanţului contabil special şi regularizarea unor credite şi dobânzi clasificate în categoria „pierdere” la Banca Agricolă – S.A., modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 48/1997, este irelevanta. Excepţia de neconstituţionalitate ridicată în cauza în care a fost pronunţată decizia invocată se referă la un alt act normativ, precum şi la alte aspecte concrete care privesc raporturile dintre bănci şi societăţile comerciale (blocarea creditelor).Dispoziţiile art. 3 lit. d) din Legea nr. 58/1998 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 60 din 11 februarie 2003 (încă nepublicata), a respins ca nefondata excepţia, constatând că nu sunt incalcate dispoziţiile art. 15 şi 16 din Constituţie.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „S amp; P Otex” – S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 598/2002 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia VI comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 martie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește