DECIZIE nr. 92 din 30 aprilie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale 330^1 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinteNicolae Popa – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procurorConstantin Burada – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Andrei Mihaela şi Dobrescu Anca Casandra-Gabriela împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 131 din 29 octombrie 1996*).––––––-Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 131 din 29 octombrie 1996 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 12 martie 1997.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 22 aprilie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor, legal citate, şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 30 aprilie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Decizia nr. 131 din 29 octombrie 1996, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă. În motivarea soluţiei s-a reţinut ca asupra dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă, statuand ca ele sunt constituţionale. De asemenea, cu privire la prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, s-a constatat ca prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă şi obligatorie, Curtea Constituţională a modificat Decizia nr. 73/1996, prin care se respinsese excepţia de neconstituţionalitate, şi a decis ca dispoziţiile art. 330^1 sunt neconstituţionale, în măsura în care acestea se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.Împotriva aceste decizii, Andrei Mihaela şi Dobrescu Anca Casandra-Gabriela au declarat recurs, sustinand, în esenta ca:– s-a respins greşit excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, deoarece acestea încalcă principiile autorităţii lucrului judecat şi stabilitatii hotărârilor judecătoreşti. Textul art. 330 din Codul de procedură civilă nu se corelează cu dispoziţiile din Codul de procedură penală, unde termenul pentru declararea recursului în anulare este de un an. Stabilirea unui termen pentru introducerea recursului în anulare şi în civil nu ar fi o atingere adusă valorilor sociale ocrotite de aceasta reglementare, ci, dimpotriva, ar constitui un act de stimulare a organelor abilitate pentru a acţiona cu promptitudine;– dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece nu au în vedere art. 20 din Constituţie, potrivit căruia, dacă exista neconcordanta între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale. Articolul 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului prevede că "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî asupra contestaţiei sale privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil";– dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă încalcă şi principiul justiţiei europene, numit al "egalităţii armelor", care reclama o identitate de tratament procesual între părţile litigante, şi deci şi a Ministerului Public. În legislaţia trecută, recursul extraordinar a fost limitat, prin lege, la termenul de un an, pentru a se asigura stabilitatea hotărârilor judecătoreşti.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:Motivul de recurs referitor la art. 330 din Codul de procedură civilă este nefondat şi urmează a fi respins, deoarece, asa cum în mod întemeiat s-a reţinut de către completul de fond, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea Constituţională a decis ca prevederile acestui articol sunt constituţionale, iar prin susţinerile făcute de recurenti nu se aduc argumente noi de natura sa modifice soluţia respectiva.Cu privire la motivul de recurs referitor la încălcarea principiilor autorităţii lucrului judecat şi al stabilitatii hotărârilor judecătoreşti se constata, de asemenea, ca este neîntemeiat. Într-adevăr, principiile invocate de recurenti nu sunt principii constituţionale, dar şi în situaţia în care s-ar face abstractie de acest lucru, este de observat ca hotărârile definitive şi irevocabile pot fi atacate şi pe alte cai, cum ar fi contestaţia în anulare şi revizuirea. Nici motivele de recurs în legătură cu încălcarea art. 20 din Constituţie, a prevederilor art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a principiului "egalităţii armelor" nu sunt întemeiate.Exercitarea recursului în anulare de către procurorul general nu este de natura sa aducă atingere egalităţii cetăţenilor în faţa legilor şi a autorităţilor publice, principiu înscris în art. 16 alin. (1) din Constituţie, şi nici principiul "egalităţii armelor" părţilor litigante, adică egalitatea de tratament în proces. Aceste principii, la care se referă recurentele, privesc egalitatea de tratament a cetăţenilor în faţa legilor şi a autorităţilor publice şi nu egalitatea de tratament juridic a cetăţenilor cu autorităţile publice. Aplicarea acestor principii nu exclude, ci chiar implica un tratament diferenţiat, ţinând seama de natura autorităţilor şi de atribuţiile acestora. Astfel, Ministerul Public este o autoritate care exercită atribuţii şi nu drepturi subiective, iar declararea de către Ministerul Public a recursului în anulare se justifica exclusiv pe un interes public privind respectarea principiului separaţiei puterilor sau săvârşirea de către judecători a unei infracţiuni legate de hotărârea atacată, pe aceasta cale. În schimb, părţile, potrivit art. 41 şi următoarele din Codul de procedură civilă, urmăresc realizarea unui drept subiectiv. Competenţa Ministerului Public nu încalcă principiul egalităţii cetăţenilor şi dreptul părţilor la un proces echitabil, deoarece, asa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 4 iunie 1996, aceasta nu implica necesitatea garantarii pentru părţile în proces a accesului la toate căile de atac. Asa fiind, se retine ca dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora numai procurorul general poate exercita recursul în anulare, sunt în concordanta cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi ale art. 128 din Constituţie, care dau în competenţa legii stabilirea căilor de atac şi a modului lor de exercitare. De asemenea, aceste prevederi nu contravin nici art. 20 din Constituţie şi nici textelor menţionate din actele internaţionale la care România este parte, întrucât recurentele au posibilitatea de a se adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor lor.Cu privire la critica potrivit căreia posibilitatea atacarii cu recurs în anulare a hotărârilor judecătoreşti "oricând" ar încalcă şi prevederea art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, referitoare la judecarea cauzei într-un termen "rezonabil", Curtea constata ca prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În aceasta situaţie, urmează a se admite recursul şi, în temeiul art. 25 din Legea nr. 47/1992, ţinând seama de noua redactare a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, a se modifica decizia atacată, în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind lipsită de obiect.Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Andrei Mihaela şi Dobrescu Anca Casandra-Gabriela împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 131 din 29 octombrie 1996 privind dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă.Admite recursul declarat de Andrei Mihaela şi Dobrescu Anca Casandra-Gabriela privind dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă modifica Decizia Curţii Constituţionale nr. 131 din 28 octombrie 1996, în sensul că respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă ca fiind lipsită de obiect.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 30 aprilie 1997.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Constantin Burada–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește