DECIZIE nr. 92 din 11 mai 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, ridicată de Said Solyman El Arwaky în Dosarul nr. 2.230/1999 al Judecătoriei Constanta.La apelul nominal se constata lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca textul de lege criticat este, în realitate, numai alin. 1 al art. 160^2 din Codul de procedură penală, iar nu întregul art. 160^2 din acelaşi cod. Considera ca dispoziţiile menţionate nu contravin prevederilor art. 23 alin. (7) din Constituţie, deoarece inculpatul arestat preventiv are dreptul, potrivit art. 160^1 din Codul de procedură penală, sa ceara în tot cursul procesului punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune, asa cum prevede textul constituţional invocat, dar competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, conform art. 125 alin. (3) din Constituţie, legea fiind, în speta, Codul de procedură penală.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 18 noiembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 2.230/1999, Judecătoria Constanta a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 din Codul de procedură penală, ridicată de Said Solyman El Arwaky, prin apărător.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 160^2 din Codul de procedură penală, care prevăd condiţiile în care poate fi acordată liberarea provizorie sub control judiciar, sunt contrare art. 23 alin. (7) din Constituţie, în conformitate cu care "Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune", fără să se impună condiţia ca, în cazul infracţiunilor intenţionate, legea sa prevadă pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 7 ani. Se mai arata ca dispoziţiile criticate au fost introduse în Codul de procedură penală anterior Constituţiei, astfel încât, potrivit art. 51 şi 150 din Constituţie, trebuie considerate ca nemaifiind în vigoare. Restrangerea dreptului la liberare provizorie nu este justificată nici pe temeiul art. 49 din Legea fundamentală, deoarece procesul penal a depăşit faza instrucţiei, la care se referă textul constituţional. Se invoca totodată şi prezumţia de nevinovatie, înscrisă în art. 23 alin. (8) din Constituţie. În final autorul excepţiei susţine ca organele judiciare au dat o gresita încadrare juridică faptei sale.Judecătoria Constanta, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, întrucât liberarea provizorie sub control judiciar se realizează potrivit unor reguli detaliate prevăzute de Codul de procedură penală, fiind dreptul legiuitorului de a stabili condiţiile de acordare a liberării, inclusiv pe cele privitoare la gravitatea infracţiunii săvârşite.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, care impun condiţia ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită sa nu depăşească 7 ani, nu încalcă prevederile art. 23 alin. (7) din Constituţie. Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, procedura de judecată este stabilită de lege, în speta de Codul de procedură penală, care detaliază principiul constituţional enuntat în art. 23. Guvernul considera, de asemenea, că nu este încălcat nici art. 51 din Constituţie întrucât textul de lege criticat este redactat cu respectarea Constituţiei. Se invoca în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 708 din 19 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 25 martie 1998, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect aceleaşi dispoziţii legale, Curtea stabilind conformitatea acestora cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 23 alin. (7).Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Prin Încheierea din 18 noiembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 2.230/1999, Judecătoria Constanta a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor întregului art. 160^2 din Codul de procedură penală, însă din examinarea cererii scrise, prin care autorul acesteia, Said Solyman El Arwaky, a ridicat excepţia, Curtea constata ca obiectul excepţiei îl constituie, în realitate, numai dispoziţiile alin. 1 al art. 160^2 din Codul de procedură penală, iar nu şi cele ale alin. 2 şi 3 ale aceluiaşi articol, cum, din eroare, se menţionează în încheierea de sesizare. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpa, precum şi al infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 7 ani." Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind contrare prevederilor constituţionale cuprinse la art. 23 alin. (7) şi la art. 51, iar, întrucât sunt anterioare Constituţiei, nu mai pot fi în vigoare, în temeiul art. 150 alin. (1) din Legea fundamentală.Textele constituţionale invocate au următoarea redactare:– art. 23 alin. (7): "Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune."– art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."Examinând excepţia de neconstituţionalitate în raport cu prevederile constituţionale enunţate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.Textul de lege criticat (art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală) nu contravine art. 23 alin. (7) din Constituţie, deoarece nu împiedica persoana arestata preventiv sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune. Acest drept îi este, de altfel, recunoscut inculpatului arestat preventiv, prin art. 160^1 din acelaşi cod, care prevede că "În tot cursul procesului penal inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune". Condiţiile de acordare a acestei liberari provizorii sub control judiciar sunt stabilite însă la art. 160^2 din Codul de procedură penală, în temeiul dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege", şi, prin urmare, sunt conforme Constituţiei. Dreptul de a cere luarea unei asemenea măsuri procesuale se poate exercita numai în condiţiile prevăzute de lege, în speta Codul de procedură penală, fiind atributul legiuitorului să le stabilească.În acelaşi sens Curtea Constituţională s-a pronunţat, de altfel, şi prin Decizia nr. 708 din 19 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 25 martie 1998, respingând excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect aceleaşi dispoziţii legale (art. 160^2 din Codul de procedură penală).Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o schimbare a jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, ridicată de Said Solyman El Arwaky în Dosarul nr. 2.230/1999 al Judecătoriei Constanta.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 mai 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Marioara Prodan–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește