DECIZIE nr. 917 din 5 iulie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorCristina Teodora Pop – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Teodor Mărginean în Dosarul nr. 4.433/117/2009 al Tribunalului Cluj – Secţia civilă, ce face obiectul Dosarului nr. 4.351D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 4.528D/2010, nr. 4.644D/2010, nr. 4.645D/2010, nr. 4.646D/2010, nr. 4.647D/2010 şi nr. 4.670D/2010 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicată de Leodora Barcaci, de Pavel Stanciu, de Stanimir Radoslavevici, Stancu Radoslavevici şi Jiva Radoslavevici, de Valeria Vioara Ivaşcu, de Nicoleta Dorina Străin şi Gheorghe Valer Laţcu şi, respectiv, Elena Gherghel, în dosarele nr. 1.626/30/2010, nr. 4.114/115/2009, nr. 4.108/115/2009, nr. 4.086/115/2009, nr. 4.110/115/2009 şi, respectiv, nr. 17.577/55/2009 ale Tribunalului Timiş – Secţia civilă, Tribunalului Caraş-Severin – Secţia civilă şi, respectiv, Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă.De asemenea, preşedintele dispune a se face apelul în Dosarul nr. 4.529D/2010 şi în dosarele nr. 4.637D/2010 şi nr. 4.638D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 şi, respectiv, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicată de Eta Boncuţ, Velica Şuca, Anastasie Tumba şi Avram Tumba, de Clari Duma şi Dana Gabriela Itul şi, respectiv, de Caius-Sorin-Octavian-Alfons Serviciu în dosarele nr. 3.157/30/2010, nr. 3.182/97/2009 şi, respectiv, nr. 3.207/97/2009 ale Tribunalului Timiş – Secţia civilă şi, respectiv, Tribunalului Hunedoara – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 4.528D/2010, nr. 4.529D/2010, nr. 4.637D/2010, nr. 4.638D/2010, nr. 4.644D/2010, nr. 4.645D/2010, nr. 4.646D/2010, nr. 4.647D/2010 şi nr. 4.670D/2010 la Dosarul nr. 4.351D/2010.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.528D/2010, nr. 4.529D/2010, nr. 4.637D/2010, nr. 4.638D/2010, nr. 4.644D/2010, nr. 4.645D/2010, nr. 4.646D/2010, nr. 4.647D/2010 şi nr. 4.670D/2010 la Dosarul nr. 4.351D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.354 din 20 octombrie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 5 octombrie 2010 şi 13 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 4.433/117/2009, nr. 3.182/97/2009 şi nr. 3.207/97/2009, Tribunalul Cluj – Secţia civilă şi Tribunalul Hunedoara – Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Teodor Mărginean, de Clari Duma şi Dana Gabriela Itul şi de Caius-Sorin-Octavian-Alfons Serviciu în cauze având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009.Prin Încheierea din 20 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.157/30/2010, Tribunalul Timiş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicată de Eta Boncuţ, Velica Şuca, Anastasie Tumba şi Avram Tumba într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009.Prin încheierile din 13 octombrie 2010 şi 20 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.626/30/2010, nr. 4.114/115/2009, nr. 4.108/115/2009, nr. 4.086/115/2009, nr. 4.110/115/2009 şi nr. 17.577/55/2009, Tribunalul Timiş – Secţia civilă, Tribunalul Caraş-Severin – Secţia civilă şi Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicată de Leodora Barcaci, de Stanciu Pavel, de Stanimir Radoslavevici, Stancu Radoslavevici şi Jiva Radoslavevici, de Valeria Vioara Ivaşcu, de Nicoleta Dorina Străin şi Gheorghe Valer Laţcu şi de Elena Gherghel în cauze având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, autorii susţin că textele de lege criticate contravin principiului neretroactivităţii legii şi arată că acestea nu pot fi aplicate persoanelor care au introdus cereri de chemare în judecată având ca obiect acordarea de despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009 înaintea datei intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, întrucât acestora le este aplicabilă forma legii ce era în vigoare la data introducerii acţiunilor, când nu se putea vorbi de o plafonare a valorii despăgubirilor, şi nu forma legii modificate prin ordonanţa anterior referită.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, se arată că textele criticate creează discriminare între persoanele care au obţinut hotărâri judecătoreşti irevocabile având ca obiect acordarea de despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009 înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, persoanele ale căror litigii având acelaşi obiect erau în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe şi persoanele care vor introduce în viitor astfel de cereri. De asemenea, se susţine că persoanele îndreptăţite să primească despăgubiri conform prevederilor Legii nr. 221/2009 sunt discriminate în raport cu cele care solicită despăgubiri pentru repararea unor prejudicii potrivit dreptului comun şi că, de altfel, un alt aspect esenţial al principiului egalităţii în drepturi este repararea integrală a prejudiciului material sau moral suferit de fiecare persoană.Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) şi art. 124 alin. (3) din Constituţie, autorii susţin că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 stabilesc plafoane valorice aplicabile inclusiv litigiilor aflate în curs de soluţionare, îngrădind dreptul de apreciere al instanţelor judecătoreşti învestite cu soluţionarea acestor litigii.În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 52 din Constituţie, se arată că plafonarea sumelor ce pot fi atribuite ca despăgubiri, conform prevederilor Legii nr. 221/2009, încalcă principiul reparării integrale a prejudiciului.Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constituţie, autorii arată că prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 este restrâns în mod nejustificat exerciţiul dreptului de a obţine repararea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a condamnărilor cu caracter politic sau a măsurilor administrative asimilate acestora.Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 115 din Constituţie, se susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituţionale potrivit cărora Parlamentul nu poate adopta legi speciale de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe în domenii ce fac obiectul legilor organice.Se susţine totodată că limitarea, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, a sumelor ce pot fi acordate ca despăgubiri conform dispoziţiilor Legii nr. 221/2009 este de natură a împiedica repararea efectivă a prejudiciului suferit, principiu statuat la art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care se impune cu caracter de obligativitate statului român, făcând parte din dreptul intern, potrivit prevederilor art. 11 alin. (2) din Constituţie.Tribunalul Cluj – Secţia civilă, în Dosarul nr. 4.351D/2010, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât persoanele în favoarea cărora au fost pronunţate hotărâri definitive în temeiul Legii nr. 221/2009 „nu constituie o majoritate care să genereze starea de discriminare, fiind soluţionat un număr restrâns de asemenea dosare în mod definitiv până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010„, iar, conform practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, este atribuţia statului de a stabili modul de despăgubire a acestor persoane, ceea ce implică şi dreptul de a stabili limite în acest sens.Tribunalul Timiş – Secţia civilă, în dosarele nr. 4.528D/2010 şi nr. 4.529D/2010, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi arată că textele legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16.Astfel, se apreciază că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 creează situaţii discriminatorii şi inechitabile între persoanele în privinţa cărora au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009 înaintea datei intrării în vigoare a acestei ordonanţe şi persoanele ale căror cereri având acelaşi obiect erau în curs de soluţionare la această dată şi cărora le vor fi acordate despăgubiri potrivit plafoanelor legale criticate, inechitate ce nu poate fi justificată, în opinia instanţei, de vreun interes public. Se arată totodată că plafonarea sumelor ce pot fi acordate ca prejudiciu moral contravine însăşi naturii acestui prejudiciu, care nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii prestabilite, ci în funcţie de particularităţile fiecărui caz.Referitor la pretinsa contradicţie dintre prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 şi dispoziţiile constituţionale ale art. 15 şi 21, instanţa apreciază că acestea nu sunt incidente în cauzele deduse judecăţii.Tribunalul Hunedoara – Secţia civilă, în dosarele nr. 4.637D/2010 şi nr. 4.638D/2010, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată, în ceea ce priveşte modificarea prin art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 a art. 5 din Legea nr. 221/2009, şi arată că plafonarea sumelor ce pot fi acordate ca despăgubiri conform prevederilor Legii nr. 221/2009 „ar putea avea drept consecinţă încălcarea principiul protecţiei încrederii cetăţeanului în stat, iar instituţia daunelor morale […] ar putea deveni o simplă ficţiune juridică”.De asemenea, instanţa arată că textele criticate creează discriminare între diferitele categorii de victime ale condamnărilor cu caracter politic şi ale măsurilor administrative asimilate acestora, fiind excluse de la vocaţia de a primi despăgubiri clasele ascendenţilor şi colateralilor privilegiaţi ai victimelor directe ale regimului comunist.Tribunalul Caraş-Severin – Secţia civilă, în dosarele nr. 4.644D/2010, nr. 4.645D/2010, nr. 4.646D/2010 şi nr. 4.647D/2010, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant este întemeiată, textele criticate încălcând prevederile art. 15 şi 16 din Constituţie.Referitor la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), se afirmă că textele criticate se aplică şi litigiilor în privinţa cărora au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti în primă instanţă, care, chiar nedefinitive fiind, pot fi legale şi temeinice în raport cu legislaţia în vigoare la data pronunţării lor, fapt ce contravine principiului neretroactivităţii legii.Cu privire la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) se susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 creează discriminare între persoane aflate în situaţii identice, care beneficiază de tratament diferit în privinţa acordării despăgubirilor solicitate conform Legii nr. 221/2009.Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă, în Dosarul nr. 4.644D/2010, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi arată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 încalcă dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât, prin plafonarea cuantumului despăgubirilor, acestea creează o discriminare între persoanele care solicită despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009 şi persoanele care solicită despăgubiri pentru erori judiciare potrivit dreptului comun.Se susţine, de asemenea, că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 contravin normelor constituţionale ale art. 124 alin. (3), deoarece limitează despăgubirile morale ce pot fi acordate de către instanţe, şi ale art. 15 alin. (2), întrucât impun aplicarea noilor reglementări unor acţiuni ce fuseseră soluţionate în primă instanţă ulterior intrării în vigoare a acestora.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, în dosarele nr. 4.351D/2010, nr. 4.637D/2010 şi nr. 4.638D/2010, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, în Dosarul nr. 4.529D/2010, dispoziţiile art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, iar în dosarele nr. 4.528D/2010, nr. 4.644D/2010, nr. 4.645D/2010, nr. 4.646D/2010, nr. 4.647D/2010 şi nr. 4.670D/2010, dispoziţiile art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.Din analiza dosarelor, Curtea observă că, în realitate, autorii excepţiei critică dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, asupra cărora instanţa de contencios constituţional urmează să se pronunţe prin prezenta decizie.Potrivit acestora: "Art. I. – Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică şi se completează după cum urmează:1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: lt; lt;a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea; gt; gt;.";"Art. II. – Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică proceselor şi cererilor pentru a căror soluţionare nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.”În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 11 alin. (2) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 cu privire la accesul liber la justiţie, ale art. 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 115 alin. (6) cu privire la emiterea ordonanţelor de urgenţă, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, precum şi prevederile art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitoare la repararea prejudiciilor suferite ca urmare a încălcării drepturilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Ulterior sesizării sale prin încheierile din 5 octombrie 2010, 13 octombrie 2010 şi 20 octombrie 2010, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, constatând că acestea sunt neconstituţionale.Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”.Prin urmare, reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizării Curţii Constituţionale şi momentul pronunţării instanţei de contencios constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Teodor Mărginean în Dosarul nr. 4.433/117/2009 al Tribunalului Cluj – Secţia civilă, de Leodora Barcaci şi de Eta Boncuţ, Velica Şuca, Anastasie Tumba şi Avram Tumba în dosarele nr. 1.626/30/2010 şi nr. 3.157/30/2010 ale Tribunalului Timiş – Secţia civilă, de Clari Duma şi Dana Gabriela Itul şi de Caius-Sorin-Octavian-Alfons Serviciu în dosarele nr. 3.182/97/2009 şi nr. 3.207/97/2009 ale Tribunalului Hunedoara – Secţia civilă, de Pavel Stanciu, de Stanimir Radoslavevici, Stancu Radoslavevici şi Jiva Radoslavevici, de Valeria Vioara Ivaşcu, de Nicoleta Dorina Străin şi Gheorghe Valer Laţcu în dosarele nr. 4.114/115/2009, nr. 4.108/115/2009, nr. 4.086/115/2009 şi nr. 4.110/115/2009 ale Tribunalului Caraş-Severin – Secţia civilă şi de Elena Gherghel în Dosarul nr. 17.577/55/2009 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește