DECIZIE nr. 912 din 23 iunie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) teza finală din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) teza finală din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicată de Ion Sebastian Bădiţă în Dosarul nr. 13.352/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 13.352/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) teza finală din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ion Sebastian Bădiţă într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect obligarea pârâtei Universitatea Babeş Bolyai din Cluj-Napoca la comunicarea unor informaţii de interes public.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că, deşi Legea nr. 544/2001 introduce procedura prealabilă facultativă a aşa-numitei reclamaţii administrative, prevăzută de art. 21 din lege, termenul de introducere a acţiunii în faţa instanţei judecătoreşti competente se calculează fără a ţine cont de aceasta, prin raportare la art. 7 din lege. Or, controlul judiciar trebuie să se facă ulterior procedurii administrative prealabile, iar nu înainte sau în acelaşi timp cu derularea acesteia, aşa cum, în opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat lasă să se înţeleagă. Arată că, dacă prevederile art. 22 alin. (1) teza finală din Legea nr. 544/2001 ar fi interpretate strict, procedura reclamaţiei administrative ar deveni iluzorie şi ineficientă.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 22 alin. (1) teza finală din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, care au următorul cuprins:– Art. 22 alin. (1): „În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.”Art. 7, la care face referire textul de lege criticat, prevede că autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcţie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea şi difuzarea informaţiei solicitate depăşeşte 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiţia înştiinţării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile. Refuzul comunicării informaţiilor solicitate se motivează şi se comunică în termen de 5 zile de la primirea petiţiilor.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 21, care consacră dreptul de acces liber la justiţie, şi la art. 126 alin. (6), care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 oferă persoanei care se consideră vătămată în drepturile prevăzute de acest act normativ posibilitatea de a face plângere la instanţa de contencios administrativ competentă, constituindu-se astfel într-o concretizare a dreptului consacrat la nivel constituţional prin chiar dispoziţiile invocate de autorul excepţiei în motivarea pretinsei neconstituţionalităţi a textului de lege ce formează obiect al acesteia, şi anume art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală, care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ.Autorul excepţiei este nemulţumit de pretinsa necorelare a termenelor prevăzute de lege, susţinând că un eventual control judiciar ar trebui să aibă loc ulterior procedurii administrative prealabile, iar nu înainte sau în acelaşi timp cu derularea acesteia. Curtea observă însă că introducerea unei plângeri, potrivit art. 22 din Legea nr. 544/2001, la instanţa competentă nu este condiţionată de parcurgerea vreunei proceduri prealabile administrative. Prin intermediul dispoziţiilor art. 21, legea conferă persoanei interesate posibilitatea de a depune la conducătorul autorităţii sau al instituţiei publice respective o reclamaţie cu privire la refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităţi ori instituţii publice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 544/2001. Un astfel de demers nu reprezintă însă un impediment în exercitarea dreptului de acces liber la justiţie, ci o modalitate suplimentară, mai rapidă, prin care persoana care se consideră vătămată poate obţine o satisfacere a interesului său, constând în obţinerea informaţiilor de interes public dorite. Curtea observă că, pentru a se putea adresa instanţei competente să îi soluţioneze plângerea, persoana lezată nu trebuie să dovedească în vreun fel nici că a făcut reclamaţie administrativă conform art. 21 din lege, nici că această reclamaţie a fost soluţionată. Din toate acestea se desprinde concluzia că nu se poate reţine nesocotirea dispoziţiilor art. 21 din Constituţieori a celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În plus, în ipoteza în care, în urma cercetării administrative, reclamaţia se dovedeşte întemeiată, răspunsul transmis persoanei lezate va conţine, pe lângă menţionarea sancţiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat, şi informaţiile de interes public solicitate iniţial, ceea ce, în principiu, ar duce la lipsa de interes a declanşării controlului pe calea contenciosului administrativ.De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public criticate în prezenta cauză, prin prisma contrarietăţii acestora cu dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 407 din 7 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.112 din 27 noiembrie 2004. Cu acel prilej, examinând constituţionalitatea prevederilor art. 7, 21 şi 22 din Legea nr. 544/2001, Curtea a constatat că acestea nu încalcă dreptul fundamental de liber acces la justiţie, cel interesat având posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată pentru apărarea sau recunoaşterea drepturilor sale prevăzute de Legea nr. 544/2001.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) teza finală din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicată de Ion Sebastian Bădiţă în Dosarul nr. 13.352/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește