DECIZIE nr. 911 din 5 decembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cominco” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 26.001/3/2006 al Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 1 august 2006, pronunţată în Dosarul nr. 26.001/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cominco” – S.A. din Bucureşti într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei cereri de ordonanţă preşedinţială.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că textul legal criticat nu îndeplineşte condiţiile de claritate şi previzibilitate, astfel cum sunt ele consacrate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi nu oferă criterii suficiente pentru obligarea reclamantului la plata cauţiunii. De asemenea, se arată că art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 acordă instanţei posibilitatea de a suspenda hotărârea adunării generale a acţionarilor fără a obliga reclamantul la plata cauţiunii, or, dacă aceasta se stabileşte, nu are în vedere un criteriu legal, ci unul arbitrar, ceea ce este de natură a încălca dreptul de proprietate al acţionarilor majoritari. În opinia autorului excepţiei, se creează, astfel, un regim privilegiat acţionarilor minoritari, care pot exercita acest drept legal în scop pur şicanatoriu.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că procedura suspendării hotărârii adunării generale este una contencioasă, fiind un mijloc simplu, rapid şi eficace aflat la îndemâna acţionarului prin care acesta poate cere suspendarea, în mod provizoriu, a activităţii ilegale a adunării generale. Se mai consideră că plata unei cauţiuni se impune numai în situaţia în care din hotărârea adunării generale nu rezultă, în mod evident, nelegalitatea ei, aspect ce poate fi apreciat în concret numai de instanţa de judecată. Totodată, se mai susţine că rolul cauţiunii este acela de a garanta plata eventualelor daune dacă acţiunea în anulare va fi respinsă, astfel încât textul de lege criticat nu lasă loc arbitrariului.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Totodată, se arată că prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţă în cauză.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Deşi instanţa de judecată, dintr-o eroare materială, a sesizat Curtea Constituţională cu dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, Curtea observă că, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, precum şi din considerentele încheierii de sesizare, obiect al excepţiei, în realitate, îl constituie dispoziţiile art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care au următorul cuprins:"(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune."Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea, prin deciziile nr. 209 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, nr. 488 din 29 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.000 din 10 noiembrie 2005, şi nr. 533 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 9 august 2006, a statuat că dispoziţiile art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 sunt constituţionale.Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că reglementarea criticată reprezintă o normă de procedură a cărei stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autorităţii legiuitoare.Totodată, Curtea a constatat că textul legal contestat permite instanţei de judecată ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale contestate şi să stabilească o cauţiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale. Depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul că, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotărârii luate de adunarea generală a acţionarilor, partea interesată va putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective.Soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Cu privire la invocarea în susţinerea excepţiei a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, nepunându-se problema, în acest caz, a aplicării prioritare a vreunui tratat internaţional privind drepturile omului faţă de dreptul intern.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cominco” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 26.001/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește