DECIZIE nr. 911 din 23 iunie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 şi ale art. 676 din Codul civil



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 şi art. 4 din Legea asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921, excepţie ridicată de Ştefan Lenghel în Dosarul nr. 28.788/3/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.La apelul nominal răspunde, personal şi asistat de avocatul Adrian Todoran, autorul excepţiei. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Apărătorul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru motivele invocate în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că prin norma cuprinsă în legea specială s-a limitat întinderea vocaţiei succesorale până la al patrulea grad inclusiv, succesiunea operând până la infinit numai în linie directă. Această limitare dă expresie aplicării celor două criterii, respectiv clasa de moştenitori şi gradul de rudenie. Totodată, limitarea, pe linie colaterală, a vocaţiei succesorale legale la gradul al patrulea inclusiv corespunde unui interes acceptat de doctrină de a se păstra bunurile dobândite de-a lungul timpului în cadrului aceleiaşi familii. În acest sens, opţiunea legiuitorului este rezultatul unei experienţe sociale, care nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 28.788/3/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 şi art. 4 din Legea asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921. Excepţia a fost ridicată în recursul declarat de autor împotriva Deciziei nr. 211A din 18 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, prin care s-a respins apelul formulat de acesta şi s-a confirmat hotărârea instanţei de fond în care s-a reţinut că reclamantul nu este persoană îndreptăţită la restituire, în înţelesul art. 4 din Legea nr. 10/2001, de vreme ce este rudă a defunctei proprietare în gradul şase, iar, potrivit art. 676 din Codul civil, astfel cum a fost modificat prin art. 4 din Legea asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921, vocaţia succesorală legală pe linie colaterală este limitată la gradul al patrulea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că textele de lege criticate îi limitează dreptul de succesiune şi, implicit, dreptul la restituire, în temeiul Legii nr. 10/2001, în condiţiile în care acesta susţine că este succesor de gradul patru colateral ordinar (deşi instanţa a reţinut că este de gradul VI), fiind astfel încălcate dispoziţiile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece este atributul puterii legislative să limiteze ori să extindă drepturile succesorale ale rudelor.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că prevederile art. 4 din Legea nr. 10/2001 dau expresie competenţei constituţionale a legiuitorului de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. Astfel, este dreptul statului de a hotărî neîngrădit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri conforme cu legislaţia existentă în momentul dobândirii dreptului său de proprietate, precum şi de a stabili modul în care foştii proprietari sau moştenitorii acestora vor beneficia de reparaţii pentru prejudiciile suferite în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 4 din Legea asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921, arată că, potrivit art. 6 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor, dispoziţiile art. 676 din Codul civil, modificate prin art. 4 din Legea impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921, prin care s-a restrâns ordinea succesorală până la gradul al patrulea inclusiv, sunt şi rămân în vigoare. Textele criticate ce limitează, pe linie colaterală, vocaţia succesorală legală la gradul al patrulea inclusiv nu conţin reglementări de natură a contraveni principiului constituţional al garantării dreptului de proprietate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Prin încheierea de sesizare, instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 şi art. 4 din Legea asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921.Din notele scrise ale autorului rezultă însă că acesta critică pentru neconstituţionalitate prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, având următorul conţinut: „De prevederile prezentei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.”Totodată, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921, Curtea constată că acestea au modificat art. 676 din Codul civil în sensul restrângerii dreptului de moştenire al rudelor colaterale până la gradul al patrulea inclusiv. De asemenea, potrivit art. 6 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor, „dispoziţiile art. 676 din Codul civil, modificate prin art. 4 din Legea impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921, prin care s-a restrâns ordinea succesorală până la gradul al IV-lea inclusiv, sunt şi rămân în vigoare.”În aceste condiţii, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea prevederilor art. 676 din secţiunea a V-a "Despre succesiunile colaterale" a capitolului IV – "Despre succesiunile neregulate" din Codul civil, astfel cum au fost modificate prin art. 4 din Legea asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921 şi potrivit cărora, pe linie colaterală, rudele succed până la al patrulea grad inclusiv.Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44, referitoare la dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 prevede că de dispoziţiile legii speciale în materia restituirii imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite, astfel cum au fost acestea din urmă stabilite prin art. 3 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege. Astfel, Curtea constată că includerea de către legiuitor în sfera persoanelor îndreptăţite la restituire şi a celor care au vocaţie succesorală testamentară sau legală este în acord cu dispoziţiile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private. De altfel, este dreptul statului de a hotărî neîngrădit asupra modului în care foştii proprietari sau moştenitorii acestora vor beneficia de reparaţii pentru prejudiciile suferite în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.Cât priveşte prevederile art. 676 din Codul civil, astfel cum au fost modificate prin art. 4 din Legea asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921 şi potrivit cărora, pe linie colaterală, rudele succed până la al patrulea grad inclusiv, Curtea, de asemenea, nu poate reţine criticile de neconstituţionalitate ale autorului.Astfel, în legislaţia română instituţia moştenirii este concepută, în cadrul devoluţiunii legale, ca o moştenire de familie. În unele cazuri însă legăturile de rudenie pot fi foarte îndepărtate, ceea ce ar înlătura caracterul de succesiune de familie recunoscut instituţiei moştenirii, astfel încât, în mod corect, legiuitorul a limitat, pe linie colaterală, vocaţia succesorală legală la gradul al patrulea inclusiv, cu respectarea proximităţii gradelor de rudenie.În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile de lege criticate sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 şi ale art. 676 din Codul civil, excepţie ridicată de Ştefan Lenghel în Dosarul nr. 28.788/3/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește