DECIZIE nr. 91 din 27 ianuarie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal



Ion Predescu – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMarieta Safta – prim-magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Ioan Valentin Osman în Dosarul nr. 3.796/302/2010 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă că autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicită să se ia act de retragerea excepţiei de neconstituţionalitate.Curtea constată că nu poate fi primită cererea formulată, având în vedere dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională, legal sesizată, procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului (…).” Excepţia de neconstituţionalitate este o excepţie de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuţie abaterea unor reglementări legale de la dispoziţiile Legii fundamentale, iar soluţia asupra excepţiei este de interes general. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate nu rămâne la dispoziţia părţii care a invocat-o şi nu este susceptibilă de acoperire nici pe calea renunţării exprese la soluţionarea acesteia de către partea care a ridicat-o.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.796/302/2010, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Ioan Valentin Osman.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece posibilitatea schimbării regimului de detenţie este lăsată la îndemâna unui organ de autoritate publică, astfel cum este Comisia prevăzută la art. 14 din lege, după ce în prealabil persoana condamnată a executat deja o pătrime din pedeapsa la care a fost condamnată. Se arată că trebuie ţinut cont de faptul că, deşi unele persoane condamnate au pedepse mai mari de ispăşit, acestea reuşesc într-un termen mai scurt decât cel prevăzut de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 să depună eforturi pentru reintegrarea lor socială şi pot dezvolta în penitenciar o bună conduită, însă într-un mod discriminatoriu nu pot avea acces la schimbarea de regim doar pentru că nu au executat fracţia reglementată de lege. Se mai apreciază că „decizia ce o ia judecătorul delegat este vădit contrară cu dreptul la integritate psihică, întrucât acesta ia decizia pe baza raportului Comisiei, care poate dispune că nu se impune schimbarea regimului de detenţie, fără ca legea să stabilească anumite limite cu privire la raţionamentul logic pe care trebuie să-l aplice Comisia pentru a ajunge la concluzia că nu se impune schimbarea de regim.” În sfârşit, se apreciază că sintagma „o pătrime” îngrădeşte nepermis drepturile fundamentale enunţate şi se impune înlăturarea ei.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Arată, în plus, că, potrivit competenţei sale înscrise în art. 146 din Constituţie şi în art. 11 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională verifică, în cadrul controlului de constituţionalitate, conformitatea legilor şi a ordonanţelor Guvernului cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. Modificarea conţinutului unei norme juridice este atributul exclusiv al legiuitorului, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.Preşedinţii Camerelor Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „(1) Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, la cererea persoanei condamnate sau la sesizarea comisiei prevăzute la art. 14. Comisia prevăzută la art. 14 are obligaţia ca, după executarea a 8 ani în cazul pedepselor cu detenţiunea pe viaţă şi a unei pătrimi din durata pedepsei cu închisoarea, să analizeze conduita persoanei condamnate şi eforturile depuse de aceasta pentru reintegrare socială, întocmind un raport care se aduce la cunoştinţa persoanei condamnate, sub semnătură. În cazul în care comisia apreciază că se impune schimbarea regimului de executare, sesizează judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. În cazul în care comisia apreciază că nu se impune schimbarea regimului de executare, stabileşte termenul de reanalizare, care nu poate fi mai mare de un an.”Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 22 – Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.Astfel, dispoziţiile criticate, care stabilesc reguli procedurale aplicabile în cazul în care, în timpul executării pedepsei, titularii cererii de schimbare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate solicită acest lucru judecătorului delegat, nu stabilesc privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare, aplicându-se în mod egal tuturor destinatarilor normei. Obligaţiile instituite în acest cadru în sarcina Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, precum şi condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate dau expresie dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, fără ca prin aceasta să se aducă în vreun fel atingere prevederilor art. 16 din Constituţie, invocate în motivarea excepţiei. În plus, contrar susţinerilor autorului excepţiei, schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecătorul delegat, prin încheiere motivată, iar nu de comisia din cadrul penitenciarului. În plus, în temeiul art. 26 alin. (8) din Legea nr. 275/2006, împotriva acestei încheieri persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, cadru în care, beneficiind de garanţiile stabilite de lege, poate formula toate apărările pe care le consideră necesare.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Constituţie, acestea nu au incidenţă în cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Ioan Valentin Osman în Dosarul nr. 3.796/302/2010 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2011.PREŞEDINTE,ION PREDESCUPrim-magistrat-asistent,Marieta Safta––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește