DECIZIE Nr. 91*) din 11 septembrie 1996

Notă …
*) Definitivă prin nerecurare.Viorel Mihai Ciobanu – preşedinteMihai Constantinescu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRaul Petrescu – procurorValer-Vasilie Bica – magistrat-asistentPe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii şi ale art. 18 din Legea nr. 1/1970, invocată de Cornea Constantin Florin, recurent contestator în Dosarul nr. 1.432/R/1995 al Curţii de Apel Braşov.Preşedintele declara şedinţa deschisă.La apelul nominal făcut de magistratul-asistent se constata lipsa părţilor legal citate.Având cuvintul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, ca fără obiect, acesta fiind abrogat conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, şi de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. 2 lit. a), b) şi c) din Legea nr. 1/1970, acestea fiind contrare prevederilor art. 21 din Constituţie.Preşedintele completului declara dezbaterile închise.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine:Prin Încheierea din 21 martie 1996, Curtea de Apel Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii şi ale art. 18 din Legea nr. 1/1970, invocată de recurentul contestator Cornea Constantin Florin în Dosarul nr. 1.432/R/1995 al acestei instanţe.În motivarea excepţiei se susţine ca art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii şi art. 18 din Legea nr. 1/1970 sunt contrare prevederilor art. 21 din Constituţie, care consacra accesul liber la justiţie al oricărei persoane.Instanţa apreciază ca "excepţia este fondată, având în vedere şi deciziile Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea prevederilor art. 175 alin. (1) lit. b) şi c) din Codul muncii".Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca "reglementarea cuprinsă în art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii şi art. 18 din Legea nr. 1/1970 releva intenţia evidenta a legiuitorului de a sustrage contestaţiile împotriva sancţiunilor disciplinare din competenţa instanţelor judecătoreşti” şi ca din analiza celor două texte rezultă ca dispoziţiile lor sunt neconstituţionale „în funcţie de prevederile art. 21 şi 125 din Constituţie”.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public şi având în vedere dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii şi ale art. 18 din Legea nr. 1/1970 raportate la Constituţie, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, care a fost invocată în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, întrucît se contesta constituţionalitatea unor dispoziţii legale anterioare Constituţiei, pe baza cărora s-au stabilit raporturi după intrarea în vigoare a acesteia.În ceea ce priveşte art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 90, pronunţată la 4 octombrie 1995, rămasă definitivă prin nerecurare şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 noiembrie 1995, a statuat ca art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, fiind contrar dispoziţiilor constituţionale, este implicit abrogat prin art. 150 alin. (1) din Constituţie. Ţinând seama de Decizia Curţii Constituţionale nr. 107 din 2 noiembrie 1994, rămasă definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, prin care s-a stabilit ca o excepţie admisă nu mai poate fi reiterata, întrucît textul de lege declarat neconstitutional nu mai poate fi aplicat, rezultă ca reiterarea neconstitutionalitatii art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, prin sesizarea de faţa, este lipsită de obiect.Legea nr. 1/1970, prin art. 18, stabileşte la alin. 1 ca „împotriva sancţiunii disciplinare, cel sancţionat poate face plîngere, în scris, în termen de 15 zile de la comunicarea sancţiunii” şi la alin. 2 ca plîngerea „se soluţionează, în termen de 30 de zile, de către:a) persoana care ocupa funcţia ierarhica imediat superioară celui care a aplicat sancţiunea; … b) organul colectiv de conducere, pentru sancţiunea aplicată de conducătorul unităţii; … c) organul ierarhic imediat superior, pentru sancţiunea aplicată de organul colectiv de conducere al unităţii; … d) judecătoriile, dacă sancţiunea consta în desfacerea disciplinară a contractului de muncă;". De asemenea, se prevede la alin. 3 ca hotărârile pronunţate sunt definitive. … Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 excepţia de neconstituţionalitate nu poate privi decît o dispoziţie legală de care depinde judecarea cauzei. Raportind aceasta prevedere legală la conţinutul art. 18 din Legea nr. 1/1970, rezultă ca în ceea ce priveşte litera d) a acestui articol, excepţia nu este pertinenta. Excepţia invocată se întemeiază pe încălcarea principiului constituţional al liberului acces la justiţie, or, reglementarea de la lit. d) al art. 18 din Legea nr. 1/1970 priveşte tocmai posibilitatea adresarii instanţei judecătoreşti, iar măsura disciplinară aplicată contestatorului Cornea Constantin Florin, potrivit art. 18, era de competenţa organului administrativ, cu excluderea jurisdicţiei instanţelor judecătoreşti.Pentru aceleaşi motive, nici alin. 1 şi 3 din art. 18 nu sunt relevante pentru judecarea cauzei, întrucît ele se referă la termenul în care măsura disciplinară poate fi atacată, respectiv la caracterul definitiv al hotărârii date, aspecte ce nu privesc liberul acces la justiţie. În consecinţa, Curtea urmează a se pronunţa numai asupra constituţionalităţii prevederilor art. 18 alin. 2 lit. a), b) şi c) din Legea nr. 1/1970.Raportind dispoziţiile art. 18 alin. 2 lit. a), b) şi c) din Legea nr. 1/1970 la prevederile Constituţiei, se constata următoarele:1. Excluderea de la competenţa instanţelor judecătoreşti a contestaţiilor privind aplicarea unei sancţiuni disciplinare – alta decît desfacerea contractului individual de muncă – este contrară prevederilor art. 21 din Constituţie, potrivit cărora orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime, nici o lege neputind îngrădi exerciţiul acestui drept.2. Competenţa exclusiva stabilită prin art. 18 alin. 2 lit. a), b) şi c) este contrară şi dispoziţiilor art. 125 din Constituţie, conform cărora justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi celelalte instanţe stabilite de lege.3. Competenţa organelor administrative nu poate fi asimilată unei proceduri administrativ-jurisdicţionale, pentru că nu oferă garanţia unei proceduri conforme prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil, a cauzei sale de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege. Aceasta reglementare internationala privitoare la drepturileomului are prioritate, în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituţie, faţă de reglementarea interna în discuţie.Faţa de cele arătate şi vazind dispoziţiile art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 alin. (2) şi ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, invocată de Cornea Constantin Florin în Dosarul nr. 1.432/R/1995 al Curţii de Apel Braşov, ca fiind lipsită de obiect.2. Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. 2 lit. a), b) şi c) din Legea nr. 1/1970, ridicată de Cornea Constantin Florin în faţa Curţii de Apel Braşov, în Dosarul nr. 1.432/R/1995, şi constata ca acestea sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa publică din 11 septembrie 1996.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Viorel Mihai CiobanuMagistrat-asistent,Valer-Vasilie Bica–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește