DECIZIE nr. 909 din 23 iunie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionel-Silviu Vlasie Vlase în Dosarul nr. 6.833/121/2007 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Decizia nr. 3.363 din 22 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 8.195/1/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ionel Silviu Vlasie Vlase în Dosarul nr. 6.833/121/2007 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală cu ocazia soluţionării recursului împotriva Sentinţei penale nr. 204 din 30 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Galaţi, prin care aceasta din urmă instanţă a respins excepţia privind nulitatea actului de sesizare a instanţei şi cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în faţa legii, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, întrucât nu prevăd cale de atac în situaţia respingerii cererii de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale. Totodată, arată că prevederile de lege criticate instituie, cu privire la hotărârea de desesizare a instanţei, un drept de recurs doar pentru procuror şi pentru orice altă persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin hotărârea judecătorească, fiind excluse părţile, inclusiv inculpatul.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 962/2008, nr. 1.119/2008 şi nr. 1.208/2008.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: „Împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului, aceste din urmă dispoziţii din Legea fundamentală fiind raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţiapentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie şi ale art. 14 paragrafele 1 şi 5 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care vizează, în esenţă, dreptul la un proces echitabil, egalitatea în faţa legii şi dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 501 din 7 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 12 mai 2009, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, pentru motivele acolo arătate.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionel-Silviu Vlasie Vlase în Dosarul nr. 6.833/121/2007 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește