DECIZIE nr. 907 din 5 decembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 2 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Barbu Dănescu în Dosarul nr. 6.234/2005 al Judecătoriei Slobozia.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, arată că partea Marin Florea a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei, cu motivarea că nu a avut timpul necesar angajării unui apărător, în raport de data la care a luat cunoştinţă de termenul de judecată.Ministerul Public se opune cererii formulate, apreciind că aceasta este neîntemeiată.Curtea, având în vedere data îndeplinirii procedurii de citare a părţii Marin Florea, respinge cererea de amânare a cauzei formulate de acesta.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea textului de lege criticat, solicitare care nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 iulie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 6.234/2005, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Barbu Dănescu în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece nu prevede, şi pentru procuror, cazurile de incompatibilitate reglementate pentru judecători de art. 47 alin. 2 şi art. 48 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală. Se arată că, în cauză, atunci când instanţa a pus în discuţia părţilor legalitatea sesizării sale, din partea Ministerului Public a participat procurorul care a întocmit rechizitoriul prin care inculpatul a fost trimis în judecată. Faţă de această situaţie, autorul excepţiei îşi exprimă neîncrederea cu privire la imparţialitatea acestui procuror, care participă la şedinţa de judecată şi pune concluzii asupra legalităţii actului de sesizare, act pe care tot el l-a întocmit, respectiv confirmat.Judecătoria Slobozia consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat este în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale privind rolul Ministerului Public.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 49 alin. 2 din Codul de procedură penală, referitor la "incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penală, a magistratului-asistent şi a grefierului".Curtea constată că, ulterior sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză, dispoziţiile criticate au fost modificate prin art. I pct. 25 din Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, păstrându-se însă soluţia legislativă de principiu criticată de autorul excepţiei. Aşa fiind, prin prezenta decizie, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii art. 49 alin. 2 din Codul de procedură penală în actuala redactare, potrivit căruia: „Dispoziţiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 48 alin. 1 lit. b)-i) şi alin. 2 se aplică procurorului, persoanei care efectuează cercetarea penală, magistratului-asistent şi grefierului de şedinţă.”Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 131 alin. (1) privind "Rolul Ministerului Public".Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că art. 49 alin. 2 din Codul de procedură penală nu aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 131 alin. (1), potrivit cărora: "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor." Dimpotrivă, reglementând o serie de cazuri de incompatibilitate a procurorului, textul de lege criticat stabileşte remedii procesuale prin intermediul cărora se înlătură suspiciunile care planează asupra obiectivităţii şi imparţialităţii reprezentantului Ministerului Public în cauzele concrete în care acesta participă.De altfel, ceea ce se solicită în realitate este completarea textului de lege ce face obiectul excepţiei, în sensul reglementării şi a altor motive de incompatibilitate a procurorului decât cele expres prevăzute de acesta. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 „[…] se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Barbu Dănescu în Dosarul nr. 6.234/2005 al Judecătoriei Slobozia.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește