DECIZIE nr. 905 din 16 septembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Kato Zoltan în Dosarul nr. 7.714/3/2004 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în acest sens.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din data 6 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.714/3/2004, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Kato Zoltan.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 45 şi 135 privind economia şi libertatea economică. Autorul excepţiei se limitează la a indica prevederile constituţionale, fără a motiva în ce constă încălcarea lor. Arată doar că, în baza dispoziţiilor legale criticate, a fost admisă cererea lichidatorului şi s-a dispus obligarea sa, în calitate de administrator al societăţii debitoare, la suportarea pasivului patrimonial al debitoarei, în solidar cu alţi pârâţi.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială consideră că art. 138 lit. a), b) şi c) nu vin în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât ele nu instituie o prezumţie legală de vinovăţie în sarcina organelor de conducere ale societăţilor debitoare. Prin urmare, cel ce formulează o cerere având ca obiect suportarea unei părţi a pasivului debitorului de către membrii organelor de conducere are obligaţia de a proba în instanţă îndeplinirea atât a condiţiilor generale privind răspunderea civilă delictuală, cât şi pe a celor speciale prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate. În acest sens, se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 745/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 8 octombrie 2007, şi Decizia nr. 82/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 19 februarie 2007.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 138 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul conţinut: „(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; … b) au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; … c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) cu privire la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 45 care garantează accesul liber al cetăţenilor la o activitate economică şi în art. 135 referitor la economia de piaţă şi libertatea comerţuluiExaminând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 25/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 8 martie 2004, şi prin Decizia nr. 82/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 19 februarie 2007, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate „nu instituie prezumţia de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită a fi stabilită”, ci „prevăd în concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea comercială debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvenţă şi care pot antrena răspunderea unor persoane din organele sale de conducere. Stabilirea existenţei unor asemenea fapte şi a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvenţă a societăţii comerciale debitoare se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile şi în dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet şi pertinent. În cadrul acestui proces, persoana a cărei responsabilitate se cere a fi stabilită poate exercita fără nicio îngrădire dreptul la apărare, precum şi căile legale de atac”.Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Kato Zoltan în Dosarul nr. 7.714/3/2004 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește