DECIZIE nr. 904 din 5 decembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (2) (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Danubiana” – S.A. în Dosarul nr. 6.809/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta instanţei de contencios constituţional.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 26 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 6.809/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Danubiana” – S.A.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca prevederile art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece sunt de natura a crea instabilitate în cadrul activităţii unei societăţi comerciale, prin acordarea posibilităţii oricărei persoane interesate de a ataca în instanţa hotărârile adoptate de adunarea generală a acţionarilor. Se mai susţine ca prevederile legale criticate blocheaza activitatea societăţilor comerciale şi determina îngrădirea libertăţii economice, în general.În ceea ce priveşte art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, se arata ca acesta contravine dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, deoarece, în temeiul acestora, Curtea Constituţională are competenţa exclusiva de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază ca textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, precum şi dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, potrivit cărora:– Art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990: „(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.(3) Când se invoca motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată". … – Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: „(6) Dacă excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judeca în termen de 3 zile”.Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 45 – Libertatea economică, în art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) privind caracterul de piaţa al economiei României şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului şi în art. 146 lit. d) referitor la atributia Curţii Constituţionale de a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.Analizând aceste sustineri, Curtea constata următoarele:I. Prevederile art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare, între alte dispoziţii constituţionale, şi la cele privind libertatea economică, invocate în prezenta cauza, şi cu o motivare similară.Astfel, prin Decizia nr. 250 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 13 aprilie 2006, Curtea, respingând excepţia, a statuat ca textul de lege criticat reprezintă o consacrare în plan legislativ a principiului constituţional al accesului liber la justiţie. S-a arătat ca reglementarea instituită de art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 constituie o măsura de protecţie a acţionarilor minoritari care se considera vătămaţi printr-o hotărâre a adunării generale a acţionarilor contrară legii sau actului constitutiv, aceştia putându-se adresa instanţei de judecată pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime.De asemenea, în decizia menţionată Curtea a apreciat că nu poate fi primită susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia introducerea în justiţie, în mod abuziv, a unor acţiuni în anularea hotărârilor adunării generale a acţionarilor are drept scop blocarea activităţii societăţii. Aceasta deoarece, conform art. 133 din Legea nr. 31/1990, intentarea acţiunii în anulare nu este suspensivă de executare a hotărârii atacate, suspendarea executării pronunţându-se prin ordonanţa preşedinţială, cu posibila obligare a reclamantului la plata unei cauţiuni. Ca atare, asemenea prevederi reprezintă garanţii procesuale de natura sa evite introducerea sicanatorie a acţiunilor de anulare a hotărârilor adunărilor generale ale societăţilor comerciale.II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea constata ca prin Decizia nr. 323 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 8 mai 2006, a statuat ca aceste prevederi legale sunt norme de procedura pe care instanţa de judecată este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepţii de neconstituţionalitate ce, potrivit legii, pot face obiectul controlului exercitat de Curtea Constituţională, ca unica autoritate de jurisdicţie în aceasta materie. Procedura enuntata nu permite însă instanţei judecătoreşti sa respingă sau sa admită excepţia de neconstituţionalitate, ci doar să se pronunţe asupra sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea acesteia.Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea în prezenta cauza, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei în aceasta materie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (2) (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea comercială „Danubiana” – S.A. în Dosarul nr. 6.809/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește