DECIZIE nr. 903 din 30 iunie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorIoniţa Cochinţu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepţie ridicată de Toader Vărdăruş, prin mandatar Virgil Matroz, în Dosarul nr. 4.241/88/2010 al Tribunalului Tulcea – Secţia civilă, comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, având în vedere că aceasta vizează o problemă de interpretare şi aplicare a legii. Menţionează în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 4.241/88/2010, Tribunalul Tulcea – Secţia civilă, comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepţie ridicată de Toader Vărdăruş, prin mandatar Virgil Matroz, cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect anularea unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că în cadrul Uniunii Europene nu se poate institui o taxă pe poluare, plătită la prima înmatriculare a unui autovehicul într-un stat membru al Uniunii Europene, care să fie percepută şi de alt stat membru în momentul când autovehiculul şi-a schimbat proprietarul.De asemenea, precizează faptul că dispoziţiile art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule sunt contrare „dispoziţiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană”, iar dispoziţiile art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie instituie prioritatea legislaţiei comunitare faţă de cea internă.Tribunalul Tulcea – Secţia civilă, comercială şi de contencios administrativ opinează că art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, precum şi ordonanţa de urgenţă în ansamblul său nu prevăd obligaţia plăţii taxei pe poluare decât la prima înmatriculare a autovehiculului. Or, în mod firesc, pentru autovehiculele înmatriculate înainte de intrarea în vigoare a taxei speciale, şi ulterior acesteia nu se plăteşte taxa în cauză. O asemenea chestiune ţine de opţiunea legiuitorului, care, în considerarea anumitor factori, în viitor va putea adopta o soluţie legislativă diferită în sensul sugerat prin motivarea excepţiei de neconstituţionalitate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, care au următorul cuprins:– Art. 4: "Obligaţia de plată a taxei intervine:a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;". … În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi art. 148 alin. (2) şi (4) referitoare la integrarea în Uniunea Europeană, precum şi dispoziţiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunităţilor Europene (devenit art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona).Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale pretins a fi neconstituţionale au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare.Astfel, referitor la încălcarea prevederilor Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene şi, implicit, a dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, Curtea a stabilit, prin Decizia nr. 1.249 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, şi Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010, că nu este de competenţa sa să analizeze conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene prin prisma art. 148 din Constituţie. O atare competenţă, şi anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea naţională şi Tratat, aparţine instanţei de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă şi legală, din oficiu sau la cererea părţii, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din Tratat la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. În situaţia în care Curtea Constituţională s-ar considera competentă să se pronunţe asupra conformităţii legislaţiei naţionale cu cea europeană, s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicţii între cele două instanţe, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil.Ulterior pronunţării acestor decizii, Curtea observă că, la data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a pronunţat o hotărâre preliminară în Cauza C-402/09 Ioan Tatu împotriva României, ca urmare a cererii de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009, întrebarea trimisă fiind următoarea: "Contravin dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiilor articolului 90 CE; se instituie într-adevăr o măsură discriminatorie?”.Ca răspuns la această întrebare, instanţa europeană a arătat că "prevederile art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor astfel de vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură ca şi cele de pe piaţa naţională".Este de observat că, răspunzând întrebării preliminare, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a interpretat prevederile art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi nu a verificat compatibilitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 cu prevederile art. 110 anterior referit. (A se vedea în acest sens şi paragrafele 29 şi 30 din aceeaşi hotărâre, conform cărora, „pentru a oferi un răspuns util instanţei de trimitere, întrebarea adresată trebuie înţeleasă în sensul că aceasta urmăreşte să se stabilească dacă art. 90 CE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, în versiunea sa iniţială”, iar, având în vedere obiectul taxei pe poluare, „este necesar să se considere că instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă art. 110 TFUE, al cărui text este identic cu cel al articolului 90 CE, trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autovehicule cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru.”)De altfel, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu are competenţa să pronunţe o hotărâre care să vizeze constatarea validităţii sau nevalidităţii legii naţionale. Consecinţa unei anumite interpretări date Tratatului poate fi aceea ca o dispoziţie a unei legi naţionale să fie incompatibilă cu dreptul european.Efectele acestei hotărâri preliminare sunt cele arătate în jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, şi anume că "interpretarea pe care, în exercitarea competenţei care îi este conferită de articolul 177 (devenit art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene), Curtea de Justiţie o dă unei reguli de drept comunitar, clarifică şi defineşte, atunci când este necesar, sensul şi sfera acestei reguli, astfel cum aceasta trebuie sau ar trebui să fie înţeleasă şi aplicată din momentul intrării sale în vigoare" (Hotărârea din 27 martie 1980, pronunţată în Cauza 61/79, Denkavit italiana contra Amministrazione delle finanze dello Stato, paragraful 16; Hotărârea din 2 februarie 1988, pronunţată în Cauza 24/86, Blaizot contra Universităţii din Liege şi alţii, paragraful 27; Hotărârea din 15 decembrie 1995, pronunţată în Cauza C-415/93, Bosman şi alţii contra Union royale belge des societes de football association şi alţii, paragraful 141).Întrucât Curtea Constituţională nu este nici legiuitor pozitiv şi nici o instanţă judecătorească cu competenţă de a interpreta şi de a aplica dreptul european în litigiile ce antamează drepturile subiective ale cetăţenilor şi fără a-şi reconsidera jurisprudenţa menţionată anterior, Curtea observă că folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate, ca normă interpusă celei de referinţă, implică, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, o condiţionalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei – unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate. Într-o atare ipoteză, demersul Curţii Constituţionale este distinct de simpla aplicare şi interpretare a legii, competenţă ce aparţine instanţelor judecătoreşti şi autorităţilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce ţin de politica legislativă promovată de Parlament sau de Guvern, după caz.Prin prisma condiţionalităţii cumulative enunţate, rămâne la aprecierea Curţii Constituţionale aplicarea în cadrul controlului de constituţionalitate a hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sau formularea de către ea însăşi de întrebări preliminare în vederea stabilirii conţinutului normei europene. O atare atitudine ţine de cooperarea dintre instanţa constituţională naţională şi cea europeană, precum şi de dialogul judiciar dintre acestea, fără a se aduce în discuţie aspecte ce ţin de stabilirea unor ierarhii între aceste instanţe. În cauză, deşi înţelesul normei europene a fost desluşit de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, cerinţele rezultate din această hotărâre nu au relevanţă constituţională, ele ţinând mai degrabă de obligaţia legislativului de a edicta norme în sensul hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în caz contrar găsindu-şi eventual aplicarea art. 148 alin. (2) din Constituţia României (a se vedea Decizia nr. 668 din 18 mai 2011*), nepublicată încă în Monitorul Oficial al României, Partea I).–––-Notă …
*) Decizia nr. 668 din 18 mai 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepţie ridicată de Toader Vărdăruş, prin mandatar Virgil Matroz, în Dosarul nr. 4.241/88/2010 al Tribunalului Tulcea – Secţia civilă, comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 iunie 2011.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește