DECIZIE nr. 902 din 16 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 din Codul penal, excepţie ridicată de Andrei Costel Viorel în Dosarul nr. 52/324/2007 al Judecătoriei Tecuci.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.154D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, ridicată de Gheorghe Drăgănescu în Dosarul nr. 5.103/121/2005 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent învederează Curţii că, în acest dosar, autorul excepţiei a depus o cerere de amânare pentru a-şi angaja un apărător.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii formulate.Curtea respinge cererea de amânare, considerând că nu sunt întrunite condiţiile art. 156 din Codul de procedură civilă.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 1.154D/2007 la Dosarul nr. 1.140D/2007, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 8 iunie 2007 şi 25 iunie 2007, pronunţate în dosarele nr. 52/324/2007 şi nr. 5.103/121/2005, Judecătoria Tecuci şi Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 din Codul penal şi, respectiv, art. 215 alin. 3 din acelaşi cod. Excepţia a fost ridicată de Andrei Costel Viorel şi, respectiv, Gheorghe Drăgănescu în cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 215 din Codul penal aduc atingere liberei iniţiative şi accesului liber al persoanei la o activitate economică, prin incriminarea într-un obiect cu formulare generică, interpretativă, a unor aspecte incidente unor relaţii comerciale, care prin natura lor se nasc sau se sting, ori au o evoluţie dependentă de voinţa părţilor. Arată că dreptul la libera iniţiativă şi la o activitate economică este restrâns în alte condiţii decât cele prevăzute în art. 53 din Constituţie, ceea ce, pe cale de consecinţă, atrage şi încălcarea celorlalte texte invocate în excepţia de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte art. 215 alin. 3 din Codul penal, se arată, în plus, că stabileşte o sancţiune penală în condiţiile în care eroarea contractuală sau neîndeplinirea unei obligaţii contractuale nu pot fi sancţionate decât prin aplicarea de sancţiuni civile. Or, şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale statuează imposibilitatea aplicării unor sancţiuni penale privative de libertate în materia obligaţiilor contractuale.Judecătoria Tecuci consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţie, limitându-se la a arăta că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu se află în situaţia prezentată de acesta.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Arată, în acest sens, că persoana care încalcă dispoziţiile art. 215 alin. 3 din Codul penal nu este pedepsită pentru neexecutarea unei obligaţii contractuale, ci pentru încălcarea legii penale în vigoare. Apreciază că prevederile legale analizate nu sunt de natură a afecta libertatea economică, libertatea comerţului şi concurenţa loială, scopul lor fiind tocmai acela de a proteja aceste valori, prin crearea unui climat de încredere în desfăşurarea activităţii economice. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat nu consacră niciun privilegiu sau discriminare şi nu cuprinde nicio normă de natură a împiedica pe cel în cauză să se prevaleze de toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 215 din Codul penal, care au următorul cuprins:"Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2.Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."În opinia autorilor excepţiei, textele de lege criticate încalcă următoarele dispoziţii din Legea fundamentală: art. 11 privind dreptul internaţional şi intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul persoanelor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 23 alin. (1) referitor la inviolabilitatea libertăţii individuale şi a siguranţei persoanei, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 135 alin. (2) lit. a) care priveşte economia. Totodată, în susţinerea excepţiei sunt invocate şi prevederile art. 6 şi 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, respectiv limitarea folosirii restrângerilor drepturilor, precum şi prevederile art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea privării de libertate pentru datorii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 215 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi din documentele internaţionale invocate şi în prezenta cauză. De exemplu, prin Decizia nr. 474 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, sau Decizia nr. 679 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 16 octombrie 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 din Codul penal, pentru motivele acolo arătate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 din Codul penal, excepţie ridicată de Andrei Costel Viorel în Dosarul nr. 52/324/2007 al Judecătoriei Tecuci şi de Gheorghe Drăgănescu în Dosarul nr. 5.103/121/2005 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2007.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește