DECIZIE nr. 901 din 5 decembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) şi ale art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) şi ale art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, excepţie ridicată de Leontin Moldovan în Dosarul nr. 4.607/2006 al Tribunalului Hunedoara – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că asupra neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 855/2006, neexistând temeiuri pentru a fi modificată jurisprudenţa în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 30 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.607/2006, Tribunalul Hunedoara – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 lit. a), art 39 alin. (6) şi art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, excepţie ridicată de Leontin Moldovan.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine următoarele:Art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 contravine prevederilor constituţionale ale art. 17, care consacră protecţia de care se bucură cetăţenii români aflaţi în străinătate, ale art. 25, care garantează dreptul la libera circulaţie, şi ale art. 53, care prevede posibilitatea restrângerii prin lege, în condiţii strict şi limitativ enumerate, a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi. De asemenea, invocă nerespectarea art. 12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi a art. 2 paragrafele 2 şi 3 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră libertatea de circulaţie şi permit restrângerea acesteia numai în situaţiile limitativ enumerate.Textul de lege dispune restrângerea exerciţiului dreptului la libera circulaţie în străinătate a persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat, condiţie care nu se regăseşte, însă, printre cele limitativ prevăzute în art. 53 din Constituţie. Totodată, dispoziţia criticată nu are în vedere că ingerinţa în dreptul resortisanţilor de a părăsi orice ţară, inclusiv propria ţară, şi de a se stabili în orice ţară doresc nu poate avea decât caracter de excepţie, trebuie să se justifice prin necesitatea ei într-o societate democratică şi să respecte principiul proporţionalităţii. În plus, aceasta nu face referire la valorile sociale care se presupune a fi apărate prin măsura restrângerii, nu condiţionează instituirea restricţiei decât de returnarea prin acordul de readmisie, nu pretinde să se verifice dacă returnarea a fost justificată ori abuzivă sau dacă persoana este pretabilă să atenteze la valorile a căror apărare se urmăreşte, lăsând loc, prin caracterul lor confuz şi imprecis, la diferite interpretări şi chiar la abuzuri ori discriminări. De asemenea, apreciază că textul de lege criticat nu este suficient de accesibil, previzibil şi precis, încât să înlăture orice risc de arbitrariu.În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 39 alin. (6) din legea atacată încalcă art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, referitor la supremaţia Constituţiei şi a legilor, precum şi art. 23 alin. (11) din aceasta şi art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele texte instituind prezumţia de nevinovăţie. Potrivit textului de lege criticat, măsura restrângerii exerciţiului dreptului la libera circulaţie se execută înainte de soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, iar promovarea căilor de atac nu suspendă executarea hotărârii instanţei. Totodată, dacă sentinţa tribunalului este casată sau desfiinţată, poate apărea situaţia ca măsura restrângerii să fi fost nejustificată în perioada exercitării apelului sau recursului. Prin urmare, este răsturnată prezumţia de nevinovăţie, instituţie care, potrivit practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu se aplică exclusiv domeniului penal, ci ori de câte ori fapta imputabilă unei persoane are o conotaţie penală. Menţionează că în literatura de specialitate se susţine teza potrivit căreia prezumţia de nevinovăţie se aplică şi în cazurile de fraudă fiscală sau în materie de sancţiuni administrative, cum este limitarea dreptului la liberă circulaţie în străinătate.Cu privire la neconstituţionalitatea art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005, se arată că aceste dispoziţii permit reclamantului să ceară, iar instanţei de judecată să dispună menţinerea restricţiei asupra exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate pe o durată de până la 3 ani, chiar dacă efectele suspendării administrative, dispuse în baza Ordonanţei Guvernului nr. 65/1997, în prezent abrogată, ar trebui să înceteze prin expirare. Se încalcă astfel principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece se instituie o măsură nouă de limitare a exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate, pentru fapte săvârşite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 248/2005.Tribunalul Hunedoara – Secţia civilă apreciază că prevederile art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (6) sunt constituţionale. În ceea ce priveşte art. 55 alin. (1) lit. c) consideră că acestea contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, în măsura în care dispun că măsurile prevăzute de Legea nr. 248/2005 se aplică şi unor fapte petrecute înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază excepţia ca neîntemeiată. În acest sens arată că, potrivit art. 25 din Constituţie, condiţiile exercitării dreptului la liberă circulaţie se stabilesc prin lege, astfel că ţine de opţiunea legiuitorului stabilirea condiţiilor în care cetăţenii români pot circula în străinătate. În ceea ce priveşte încălcarea principiului prezumţiei de nevinovăţie, precizează că, potrivit art. 23 alin. (11) din Constituţie, acest principiu este aplicabil exclusiv în situaţia săvârşirii unei infracţiuni.Cu privire la încălcarea principiului neretroactivităţii, arată că posibilitatea transformării în măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulaţie în străinătate priveşte măsurile aflate în curs de executare care au fost dispuse deja în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 65/1997.Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (6) din Legea nr. 248/2005 sunt constituţionale.În ce priveşte art. 55 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, consideră că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale în raport cu art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece afectează măsurile deja luate în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 65/1997.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) şi ale art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, având următorul conţinut:– Art. 38 lit. a): "Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condiţiile şi cu privire la următoarele categorii de persoane:a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat"; … – Art. 39 alin. (6): "(6) Exercitarea căilor de atac prevăzute la alin. (4) şi (5) nu suspendă executarea hotărârii instanţei.";– Art. 55 alin. (1) lit. c): "(1) Măsurile de suspendare a dreptului de a folosi paşaportul, dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. a)-e) din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1997, cu modificările şi completările ulterioare, şi aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi rămân în vigoare sau, după caz, încetează după cum urmează:[…]c) cele dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) încetează de drept, cu excepţia celor dispuse cu privire la cetăţenii români returnaţi în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, care rămân în vigoare pentru o perioadă de 6 luni, putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulaţie în străinătate, în condiţiile prevăzute la art. 39 alin. (1) şi (3)-(8), precum şi, după caz, la art. 44 din prezenta lege, la solicitarea Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră sau, după caz, a Direcţiei Generale de Paşapoarte". … Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la supremaţia Constituţiei şi a legilor, art. 15 alin. (2), privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 17, referitor la protecţia de care se bucură cetăţenii români aflaţi în străinătate, art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, art. 25, consacrat dreptului la libera circulaţie, şi art. 53, referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, invocă nerespectarea art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la prezumţia de nevinovăţie, a art. 2 paragrafele 2 şi 3 din Protocolul nr. 4 la Convenţie, precum şi a art. 12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, texte prin care se consacră libertatea de circulaţie şi condiţiile în care restrângerea acesteia este permisă.Examinând excepţia, Curtea constată următoarele:I. Cu privire la articolul 38, Curtea reţine că măsura dispusă de textul de lege criticat se circumscrie situaţiilor expres şi limitativ prevăzute în art. 53 din Constituţie, respectiv apărarea securităţii naţionale şi a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migraţiei ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, cât şi extern. Pentru aceste considerente a fost elaborată această lege, care asigură implementarea atât a prevederilor constituţionale, cât şi a art. 13 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, a art. 12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi a art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.II. Cât priveşte dispoziţiile art. 39 alin. (6) din Legea nr. 248/2005, potrivit cărora exercitarea căilor de atac ale apelului şi recursului nu suspendă executarea hotărârii instanţei, Curtea constată că acestea nu contravin normelor constituţionale şi convenţionale referitoare la prezumţia de nevinovăţie. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, adoptarea regulilor de procedură, printre care şi cele privind termenele de exercitare şi soluţionare a căilor de atac, precum şi posibilitatea suspendării executării unei hotărâri judecătoreşti pe perioada exercitării acestora, intră în competenţa exclusivă de reglementare a legiuitorului, care, în funcţie de anumite situaţii specifice şi fără a aduce atingere drepturilor fundamentale, poate institui, pentru motive obiective şi raţionale, norme de procedură diferite. Ca atare, imposibilitatea suspendării executării hotărârii instanţei pe perioada exercitării căilor de atac se justifică prin specificul de reglementare a legii, şi anume regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, precum şi prin natura sancţiunilor corespunzătoare.III. Cu privire la neconstituţionalitatea art. 55 alin. (1) lit. c), în raport de art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că textul criticat nu instituie o nouă măsură pentru o faptă săvârşită şi sancţionată sub regimul legii vechi. Finalitatea măsurilor dispuse de actul normativ abrogat şi noul act normativ este aceeaşi, deosebirea de reglementare fiind că, în acest din urmă caz, autoritatea care o poate aplica este instanţa de judecată, şi nu organul cu atribuţii în domeniul circulaţiei cetăţenilor români în străinătate, ceea ce îi conferă o notă de obiectivitate, eliminând, totodată, posibilul comportament subiectiv în aprecieri din partea autorităţilor administrative.Totodată, Curtea mai reţine că art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 prevede că solicitarea priveşte sancţiunile în curs de executare la data intrării în vigoare a legii şi care rămân în vigoare pentru o perioadă de 6 luni cu privire la cetăţenii români returnaţi în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, ele putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulaţie în străinătate, ceea ce demonstrează fără echivoc caracterul neretroactiv al textului legal.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) şi ale art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, excepţie ridicată de Leontin Moldovan în Dosarul nr. 4.607/2006 al Tribunalului Hunedoara – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește