DECIZIE nr. 901 din 16 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, excepţie ridicată de Petru Şerban Mihăilescu în Dosarul nr. 7.699/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal răspunde reprezentantul autorului excepţiei, dl avocat Gheorghe Diaconescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei arată că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale în prezenta cauză, textele de lege criticate au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 665 din 5 iulie 2007. Ca urmare, prezenta excepţie de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă.Ministerul Public, având în vedere aceleaşi considerente, precum şi dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei ca devenită inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 17 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.699/1/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, excepţie ridicată de Petru Şerban Mihăilescu în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru fapte săvârşite pe durata mandatului şi în exerciţiul funcţiei a fost reglementată în cap. III al Legii nr. 115/1999 – în forma anterioară republicării din 2002 -, instituindu-se un regim juridic special demnitarilor guvernamentali, parţial distinct de cel reglementat prin Codul de procedură penală. Se mai arată că dispoziţia criticată – în redactarea iniţială – a fost supusă examinării Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 93/1999, a declarat că aceasta este constituţională, şi se invocă totodată puncte de vedere exprimate în literatura de specialitate. Modificarea dispoziţiilor criticate prin Legea nr. 90/2005, în sensul că urmărirea penală a foştilor membri ai Guvernului se va face potrivit regulilor de drept comun, contravine, în opinia autorului excepţiei, prevederilor art. 109 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora legiuitorul poate reglementa în domeniul responsabilităţii ministeriale numai cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului, deci norme de drept substanţial. Acesta nu este însă abilitat să modifice regimul procesual penal special într-un regim de drept comun, în raport cu un element în personam, şi anume încetarea calităţii subiectului activ de membru al Guvernului la momentul tragerii sale la răspundere penală pentru aceleaşi fapte săvârşite în exerciţiul funcţiei. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile criticate contravin principiului neretroactivităţii legii şi principiului egalităţii în faţa legii, deoarece instituie un regim discriminatoriu pentru miniştrii al căror mandat a încetat. Astfel, în timp ce pentru un anumit tip de fapte penale comise în exercitarea mandatului miniştrii în funcţie răspund conform unei proceduri speciale – Legea nr. 115/1999, miniştrii ale căror mandate au încetat răspund conform procedurii dreptului comun – Codul de procedură penală.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală arată că normele juridice a căror constituţionalitate se contestă conţin dispoziţii privind urmărirea penală şi judecarea foştilor miniştri ai Guvernului pentru infracţiuni săvârşite în exerciţiul funcţiei lor, alin. (3) al art. 24 din Legea nr. 115/1996 subliniind că prevederile de ordin procedural ale legii nu se aplică foştilor membri ai Guvernului în nicio situaţie, restrângându-se astfel categoriile de persoane care se bucură de imunitate la urmărirea penală şi judecată. Mai arată că instituirea unor proceduri diferite sau identice pentru urmărirea sau judecarea anumitor categorii de persoane este un atribut al puterii legiuitoare, iar compatibilitatea unui act normativ cu Constituţia este examinată de Curtea Constituţională.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că, deoarece faptele care îi sunt imputate inculpatului au fost săvârşite în exerciţiul funcţiei de ministru coordonator al Secretariatului General al Guvernului României, răspunderea penală se conduce în acest caz după dispoziţiile art. 109 din Constituţie, întrucât legile de procedură pot doar detalia prevederile constituţionale, fără însă a contraveni acestora. Invocă în acest sens Decizia nr. 93/1999 a Curţii Constituţionale şi lucrarea „Constituţia României, revizuită – comentarii şi explicaţii -” de Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru şi Elena Simina Tănăsescu, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, unde la pagina 198 se arată că „textele Constituţiei se aplică atât miniştrilor în funcţie, cât şi celor care au fost în funcţie, dar pentru fapte săvârşite în timpul mandatului”. De asemenea, consideră că se impune aplicarea principiului retroactivităţii legii penale mai favorabile, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece „regulile privind protecţia demnitarilor în domeniul aplicării legii penale se înscriu în categoria largă a tratamentului penal mai favorabil”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 24 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, modificate prin art. I din Legea nr. 90/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 115/1999, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 15 aprilie 2005 şi prin care s-a dispus republicarea Legii nr. 115/1999.Curtea constată însă că, la data sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată în cauză, urmare republicării Legii nr. 115/1999 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 23 martie 2007, cu renumerotarea textelor, art. 24 alin. (2) şi (3) devenise art. 23 alin. (2) şi (3). Prin urmare, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 23 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/1996, republicată, cu următorul cuprins:"(2) Urmărirea penală şi judecarea foştilor membri ai Guvernului pentru infracţiunile săvârşite în exerciţiul funcţiei lor, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 7-11, se efectuează potrivit normelor de procedură penală de drept comun.(3) Prevederile de ordin procedural ale prezentei legi nu se aplică foştilor membri ai Guvernului în nicio situaţie." … Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 11 alin. (1) referitoare la obligaţia statului român de a îndeplini obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte, ale art. 15 privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 109 alin. (2) şi (3) privind răspunderea membrilor Guvernului şi celor ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la principiul neretroactivităţii legii penale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea reţine următoarele:Prin Decizia nr. 665 din 5 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 10 august 2007, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată, şi a constatat că acestea sunt neconstituţionale.În consecinţă, în prezenta cauză, în care sunt criticate aceleaşi dispoziţii legale, sunt incidente prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. Excepţia urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă întrucât motivul de inadmisibilitate care determină soluţia a intervenit ulterior sesizării Curţii.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, excepţie ridicată de Petru Şerban Mihăilescu în Dosarul nr. 7.699/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2007.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește