DECIZIE nr. 90 din 9 mai 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. IV pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. IV pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cuore Impex” – S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 248/2000 al Judecătoriei Brăila.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, Societatea Comercială "Cuore Impex" – S.R.L. din Brăila şi Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Brăila – Direcţia controlului financiar de stat, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca nefondata. Se apreciază ca motivele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate privesc fondul litigiului în faţa instanţei de judecată, asupra căruia Curtea Constituţională nu este competenţa să se pronunţe. De asemenea, se mai arata ca în legătură cu prevederile art. IV pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 Curtea Constituţională a pronunţat mai multe decizii prin care a constatat constituţionalitatea acestora.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 3 februarie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 248/2000, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. IV pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cuore Impex” – S.R.L. din Brăila, într-o cauza având ca obiect plângerea introdusă de aceasta societate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unor contravenţii, proces-verbal întocmit în baza Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textele criticate încalcă art. 134 alin. (2) lit. a) şi b) şi art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, prin aceea ca limitează libertatea comercială a agenţilor economici privati în realizarea unor afaceri profitabile cu parteneri străini şi conţin dispoziţii inflexibile, de natura sa descurajeze iniţiativa acestei categorii de agenţi. Se mai arata ca în speta a intervenit stingerea obligaţiei, prin compensare, în temeiul art. 1143 şi următoarele din Codul civil, dar, în interpretarea data Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 prin Instrucţiunile nr. 15.086/1995 ale Băncii Naţionale a României, Ministerului Finanţelor şi Ministerului Comerţului, prevederile ordonanţei se aplică chiar şi în cazul unor produse necuprinse în actele normative care condiţioneaza exportul de obţinerea unor licenţe. În cauza, măsurile privind repatrierea valutei au avut ca efect sistarea, de către partenerii străini a operaţiunilor comerciale.Judecătoria Brăila, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele criticate nefiind contrare prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) şi b) şi nici ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie. Se arata ca, potrivit acestor dispoziţii constituţionale, statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, iar obligaţia de repatriere a valutei se circumscrie acestui interes, în sensul asigurării disponibilităţilor în valută, necesare economiei. Se arata, de asemenea, ca prin mai multe decizii Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la dispoziţiile art. IV pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, pe care le-a declarat constituţionale.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este nefondata. Astfel, se arata ca, faţă de dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie referitoare la "libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie", activitatea de comerţ exterior a agenţilor economici se desfăşoară pe baza autonomiei lor juridice. Este necesar însă ca aceasta activitate să fie în concordanta cu interesul naţional, întrucât economia de piaţa şi libertatea comerţului nu justifica încălcarea obligaţiei de repatriere a valutei. În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la existenta în speta a unui "caz tipic de compensare, de stingere a doua obligaţii de plată a preţului reciproc, un caz de simplificare a dublei plati până la concurenta celei mai mici", se arata ca obligaţia de repatriere a valutei este instituită printr-o reglementare specială, care nu prevede şi posibilitatea compensării datoriilor reciproce cu partenerii din contractele externe. În continuare sunt menţionate decizii ale Curţii Constituţionale prin care aceasta s-a pronunţat în sensul că prevederile art. IV pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. 2, ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. IV pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, al căror conţinut este următorul: „În cazul operaţiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerţ internaţional se va face în maximum 5 zile de la data încasării, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestării documentare a trecerii mărfii prin frontiera română, sau, după caz, a executării lucrărilor şi prestării serviciilor în străinătate, în funcţie de zona geografică a partenerului extern.Pentru operaţiunile cu încasare la termen între 90 şi 360 de zile, cat şi pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerţului a eliberat licenţe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Naţionala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plăţii, stabilite conform clauzelor contractuale.În cazul plăţilor în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plătit, se aplică aceeaşi perioadă de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.Ministerul Comerţului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobării, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata până la 90 de zile calendaristice de la data livrării, precum şi lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrării, produsele necuprinse în cele două categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 şi 360 de zile calendaristice."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca aceste dispoziţii contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) şi b) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, prin aceea ca limitează libertatea comercială a agenţilor economici privati în realizarea unor afaceri profitabile cu parteneri străini şi conţin dispoziţii inflexibile, de natura sa descurajeze iniţiativa acestei categorii de agenţi. Textele constituţionale, invocate ca fiind incalcate, prevăd:– Art. 134 alin. (2) lit. a) şi b): "Statul trebuie să asigure:a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; … b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; … – Art. 135 alin. (1) şi alin. (6): "(1) Statul ocroteşte proprietatea.(6) "Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează a fi respinsă.Dispoziţiile art. IV pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, au mai făcut obiectul controlului de neconstituţionalitate, pentru motive identice cu cele arătate în cauza de faţa, invocandu-se, de asemenea, şi încălcarea prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie.Curtea Constituţională a respins acele excepţii de neconstituţionalitate, statuand ca dispoziţiile art. IV pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, sunt constituţionale.Pentru a decide astfel Curtea Constituţională a reţinut, în esenta, ca, potrivit art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, statul are obligaţia de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea financiar valutară. Într-o interpretare sistematica a art. 134 din Constituţie, aceasta prevedere trebuie aplicată în concordanta şi cu dispoziţiile aceluiaşi text, cuprinse în alin. (1) privind economia de piaţa şi în alin. (2) lit. b) privind libertatea comerţului. Aceasta presupune ca dispoziţiile legale instituite pentru consolidarea regimului valutar şi întărirea disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare, dispoziţii cum sunt cele ale art. IV pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, sunt conforme cerinţelor economiei de piaţa, în stadiul ei actual de dezvoltare, ca şi regulilor necesare pentru asigurarea, în ansamblul economiei, a libertăţii comerţului. S-a mai reţinut ca nici economia de piaţa şi nici libertatea comerţului nu justifica încălcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere. În sensul arătat sunt, de exemplu, Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 149 din 3 iunie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997, precum şi Decizia nr. 60 din 31 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 18 mai 1998.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate anterior îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa.Curtea Constituţională nu poate retine nici susţinerea potrivit căreia textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (1), conform cărora statul ocroteşte proprietatea, şi ale alin. (6) care prevăd ca proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă. Obligaţia de repatriere a valutei nu este contrară acestor prevederi din Constituţie, întrucât garantarea constituţională a proprietăţii, precum şi caracterul inviolabil al proprietăţii private nu justifica, într-o interpretare sistematica a normelor constituţionale, utilizarea bunurilor, proprietate privată, indiferent de natura lor, prin încălcarea reglementărilor legale privind protecţia unui interes naţional, cum este cel al asigurării disponibilităţilor valutare necesare pentru achitarea obligaţiilor externe de plată ale economiei. Astfel a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 64 din 14 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998, într-un dosar în care, invocandu-se excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, s-a susţinut, ca şi în cauza de faţa, ca aceste dispoziţii încalcă şi art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie.Curtea Constituţională constata ca nici prin raportare la prevederile art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie nu exista motive care să justifice schimbarea jurisprudenţei sale şi, în consecinţa, excepţia de neconstituţionalitate ridicată urmează a fi respinsă şi sub acest aspect.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. IV pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cuore Impex” – S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 248/2000 al Judecătoriei Brăila.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 mai 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește