DECIZIE nr. 90 din 5 februarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vaiova” – S.R.L. în Dosarul nr. 9.859/325/2007 al Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, considerând că textele legale criticate sunt constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 17 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 9.859/325/2007, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vaiova” – S.R.L. în cauza ce are ca obiect judecarea plângerii contravenţionale formulate de autorul excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 contravin prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie. Din interpretarea textului de lege rezultă că persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei este pusă în faţa unui verdict de vinovăţie, iar orice cale de atac împotriva procesului-verbal devine inutilă. În speţă, autorul excepţiei arată că a achitat tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale la o staţie Peco, dar la un control efectuat de reprezentanţii Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – S.A. s-a constatat că acesta este inferior tarifelor prevăzute pentru categoria autovehiculului utilizat. În această situaţie, lipsa vinovăţiei, invocată în cadrul contestaţiei procesului-verbal de constatare a contravenţiei, este „blocată” de art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 din a cărui interpretare rezultă că persoana care nu deţine un tip de rovinietă corespunzător este vinovată definitiv.Autorul excepţiei consideră, pentru aceleaşi motive, că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Judecătoria Timişoara apreciază că excepţia este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile criticate nu instituie "verdicte de vinovăţie", cum susţine autorul excepţiei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că textul legal criticat nu conţine dispoziţii care contravin principiului constituţional al prezumţiei de nevinovăţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările ulterioare. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 a fost modificat prin art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 157/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 27 decembrie 2007, dispoziţii care au următorul cuprins:– Art. 7: "Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi deţinerea rovinietei valabile revin în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deţinătorilor menţionaţi în certificatul de înmatriculare, în cartea de identitate, în documentele vamale sau în alte documente oficiale, iar în cazul utilizatorilor străini, acestea revin în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului."Totodată, conform dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 157/2007, titlul ordonanţei se modifică şi va avea următorul cuprins: „Ordonanţă privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România”.Potrivit art. IX din ordonanţa de urgenţă, "Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2008".În consecinţă, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România.În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederii art. 23 alin. (11) din Constituţie referitoare la prezumţia de nevinovăţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 stabilesc persoanele responsabile să achite tariful de utilizare în ceea ce priveşte tipul şi valabilitatea rovinietei, fără ca prin aceasta să instituie „verdicte de vinovăţie”, astfel cum susţine autorul excepţiei. Curtea reţine că modalitatea de interpretare a textului de lege în legătură cu persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei pentru neachitarea, în totalitate sau în parte, a tarifului de utilizare în ceea ce priveşte tipul şi valabilitatea rovinietei, precum şi stabilirea responsabilităţii acesteia aparţin competenţei instanţei de judecată, nefiind o problemă de constituţionalitate.Cât priveşte dispoziţiile constituţionale şi internaţionale invocate de autorul excepţiei, Curtea constată că nu sunt aplicabile în această cauză, întrucât ele specifică în mod direct faptul că prezumţia de nevinovăţie se referă exclusiv la procese cu caracter penal şi nicidecum la situaţii de felul celei ce face obiectul cauzei de faţă. Astfel, art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede: "Orice persoană acuzată de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusă nevinovată până când vinovăţia sa va fi stabilită în mod legal (…)", iar art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, text invocat de autorul excepţiei, stabileşte la rândul său: "Orice persoană acuzată de infracţiune este prezumată nevinovată cât timp vinovăţia sa n-a fost în mod legal stabilită." În acelaşi sens sunt redactate şi art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional al drepturilor civile şi politice, precum şi art. 23 alin. (11) din Constituţie.În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „(1) Curtea Constituţională asigură controlul constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului.(2) Sunt neconstituţionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei. […]", rezultă că excepţia este inadmisibilă, Curtea neavând competenţa de a se pronunţa asupra modalităţii de interpretare şi de aplicare a textului de lege supus controlului de constituţionalitate. … Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vaiova” – S.R.L. în Dosarul nr. 9.859/325/2007 al Judecătoriei Timişoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește