DECIZIE Nr. 90*) din 4 octombrie 1995

Viorel Mihai Ciobanu – preşedinteMihai Constantinescu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRaul Petrescu – procurorConstantin Burada – magistrat-asistentPe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 din Codul muncii, invocată de contestatorul Munteanu Zeno-Virgil în Dosarul nr. 5.513/1994 al Judecătoriei Oradea.La apelul nominal au lipsit părţile.Procedura de citare este legal îndeplinită.Dosarul fiind în stare de judecată, preşedintele completului acorda cuvintul reprezentantului Ministerului Public.Procurorul pune concluzii de admitere a excepţiei, întrucît prevederile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii contravin prevederilor art. 21 şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin încheierea din 7 aprilie 1995, Curtea Constituţională a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 175 din Codul muncii, invocată de către Munteanu Zeno-Virgil în Dosarul nr. 5.513/1994 al Judecătoriei Oradea.În motivarea excepţiei se arata ca dispoziţiile articolului respectiv contravin prevederilor art. 21 şi 125 din Constituţie şi încalcă, totodată, principiul separaţiei puterilor în stat, situaţie în care sunt incidente prevederile art. 150 alin.(1) din Constituţie.În opinia exprimată, judecătoria apreciază că nu este competenţa să soluţioneze o contestaţie împotriva unei sancţiuni disciplinare, cu excepţia desfacerii contractului de muncă, iar art. 175 din Codul muncii nu este în contradictie cu prevederile constituţionale, "instanţa neputindu-se substitui conducerii operative a unei organizaţii de orice tip".În vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut punctele de vedere ale Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului.În punctul sau de vedere, Guvernul considera ca, pentru identitate de ratiune, temeiurile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 59/1994, prin care s-a constatat ca art. 175 alin. (1) lit. b) din Codul muncii contravine prevederilor Constituţiei, sunt aplicabile şi pentru "constatarea neconstitutionalitatii art. 175 în integralitatea acestuia". În acest sens, se arata ca art. 175 alin. (1) din Codul muncii releva intenţia evidenta a legiuitorului de a sustrage contestaţiile împotriva sancţiunilor disciplinare din competenţa instanţelor judecătoreşti, ceea ce "contravine dispoziţiilor art. 21 din Constituţie". De asemenea, Guvernul considera ca aceleaşi concluzii se impun şi în ce priveşte prevederile de la lit. c) şi d) ale alin. (1) din art. 175, referitoare la contestaţiile împotriva redistribuirii de personal, în legătură cu acordarea de trepte şi gradatii de salarizare, diminuării salariului tarifar pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, precum şi cu privire la acordarea de premii şi gratificatii, în toate aceste situaţii cetăţeanul fiind "obstaculat în dreptul sau de a se adresa justiţiei", ca urmare a competentei unei autorităţi supraordonate, ceea ce nu poate oferi "garanţia unui proces echitabil, impartial şi independent de orice ingerinţe". Neconstituţionalitatea art. 175 din Codul muncii se considera ca rezultă şi din evocarea în acest articol a unor "entităţi organizatorice specifice vechiului sistem centralizat – organul de conducere colectivă – şi care sunt incompatibile cu caracterul de economie de piaţa al economiei româneşti". În legătură cu posibilitatea de a se considera competenţa organului administrativ ierarhic superior în cadrul unei proceduri administrativ-jurisdicţionale, specifice sistemului administraţiei publice, se arata ca o asemenea interpretare este contrară principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi autorităţilor publice, prevăzut în art. 16 din Constituţie, constituind o discriminare între salariaţii din administraţia publică şi ceilalţi salariaţi, în defavoarea salariaţilor din sectorul public, care ar fi obligaţi sa parcurga o faza prealabilă, administrativ-jurisdicţională, şi, chiar în cadrul acestora, între salariaţii Guvernului şi cei ai autorităţilor administrative autonome, ce nu au un "organ administrativ ierarhic superior", şi salariaţii celorlalte autorităţi publice.Camerele Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi având în vedere dispoziţiile art. 175 din Codul muncii, raportate la Constituţie, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Constata ca, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 şi 3 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, ţinând seama şi de împrejurarea ca, în opinia sa, judecătoria considera prevederile art. 175 din Codul muncii constituţionale şi deci aplicabile în cauza dedusă judecaţii.Potrivit art. 175 alin. (1) din Codul muncii, sunt de competenţa organului ierarhic superior sau a organului de conducere colectivă contestaţiile împotriva sancţiunilor disciplinare care, potrivit legii, nu au fost date în competenţa judecătoriei sau a altor organe [lit.a)] şi contestaţiile în legătură cu acordarea de trepte şi gradatii de salarizare, împotriva diminuării salariului tarifar pentru neîndeplinirea integrală a sarcinilor de serviciu, precum şi cu privire la acordarea premiilor şi a gratificatiilor [lit.d)].În legătură cu prevederile art. 175 alin. (1) lit. b) şi c) din Codul muncii, este de menţionat ca prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 59/1994 şi, respectiv, nr. 66/1995 s-a constatat ca aceste dispoziţii sunt neconstituţionale, astfel încât, în prezent, pot fi supuse controlului constituţionalităţii legii numai prevederile art. 175 alin. (1) lit. a) şi d). Încheierea de sesizare referindu-se la întreg art. 175 din Codul muncii, rezultă ca are în vedere toate aceste prevederi. Din conţinutul excepţiei reiese însă ca este contestată numai constituţionalitatea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. a). Contestatorul Munteanu Zeno-Virgil a fost sancţionat disciplinar, cu avertisment, prin Decizia nr. 24/1994 a Inspectoratului de Poliţie Sanitară şi Medicina Preventivă Bihor-Oradea, pentru motivul ca ar fi dat unele informaţii nereale Ministerului Sănătăţii şi ca ar fi avut o atitudine necorespunzătoare faţă de colegii de serviciu. De aceea, asa cum se precizează în excepţia invocată: "În cauza de faţa interesează dispoziţia de la lit. a)". Având în vedere ca instanţa nu poate largi conţinutul excepţiei, cît timp aceasta nu a fost ridicată din oficiu, ci de către contestator, cu atât mai mult cu cît judecătorul a qua considera ca prevederea legală în discuţie este constituţională, şi ţinând seama de dispoziţiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora obiectul excepţiei îl poate forma numai o prevedere "dintr-o lege sau ordonanţa, de care depinde judecarea cauzei", rezultă ca în cadrul excepţiei de faţa jurisdicţia Curţii se poate exercita exclusiv cu privire la art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii.Pe fond, asa cum s-s statuat prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 59/1994 şi nr. 66/1995, excluderea de la competenţa instanţelor judecătoreşti a contestaţiilor referitoare la desfacerea contractului de muncă a unor categorii de salariaţi sau împotriva redistribuirii de personal facuta cu prilejul reducerii personalului din administraţie sau din producţie este contrară prevederilor art. 21 din Constituţie, potrivit cărora orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, nici o lege neputind îngrădi exerciţiul acestui drept. Aceeaşi contradictie exista, evident, şi dacă contestaţia priveşte aplicarea unei sancţiuni disciplinare, iar competenţa de soluţionare aparţine exclusiv – asa cum prevede art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii – unui organ de conducere administrativă. De asemenea, această competenţă exclusiva este contrară şi dispoziţiilor art. 125 din Constituţie, conform cărora justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.Totodată, prevederile art. 175 alin. (1) lit. a) creează o discriminare între salariaţii angajaţi la organizaţii sau autorităţi publice ce se afla în subordinea unui organ ierarhic superior şi cei care sunt angajaţi la organizaţii sau autorităţi publice ce nu se afla în subordinea unui asemenea organ, cum ar fi salariaţii Guvernului sau ai autorităţilor administrative autonome. O asemenea discriminare este însă contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Competenţa organului administrativ nu poate avea semnificatia unei proceduri administrativ-jurisdicţionale, întrucît nu oferă garanţia unei proceduri conforme prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege. Prioritatea acestor reglementări internaţionale privitoare la drepturile omului faţă de reglementările interne, adică, în speta, ale art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, este impusa de dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţie.Întrucît Codul muncii, deşi anterior Constituţiei, a fost modificat expres, după adoptarea acesteia, prin Legea nr. 104/1992, în caz de contradictie cu dispoziţie constituţională nu se pune problema aplicării art. 150 alin. (1) al legii fundamentale, asa cum se susţine prin excepţia invocată, ci a neconstitutionalitatii prevederii respective. În acest sens s-a statuat şi prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 59/1994 şi nr. 66/1995.Asa fiind, urmează a se constată că dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii sunt neconstituţionale. În consecinţa, soluţionarea contestaţiilor privind aplicarea unei sancţiuni disciplinare este de competenţa instanţelor judecătoreşti.Faţa de cele arătate, în temeiul art. 16, art. 21, art. 125 şi art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 24 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate invocată de către Munteanu Zeno-Virgil în Dosarul nr. 5.513/1994 al Judecătoriei Oradea şi constata ca prevederile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii sunt neconstituţionale.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa publică din 4 octombrie 1995.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Viorel Mihai CiobanuMagistrat-asistent,Constantin Burada–––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește