DECIZIE nr. 90 din 4 martie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998, excepţie ridicată de Demeter Janos şi Kiss Eniko în Dosarul nr. 170/2002, precum şi de Silviu Ioachim şi Mate Katalin în Dosarul nr. 186/2002, ambele dosare aflate pe rolul Curţii de Conturi – Secţia jurisdicţională.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 316C/2002 la Dosarul nr. 310C/2002, având în vedere ca obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în cele doua dosare este identic.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexarii. În consecinţa, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă şi al art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea dispune conexarea dosarelor anterior menţionate, pentru o mai buna administrare a justiţiei.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile stabilite de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, care prevede că sesizarea Curţii Constituţionale este de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti. Întrucât Curtea de Conturi nu se circumscrie notiunii de instanţa judecătorească, se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, retine următoarele:Prin încheierile din 11 iunie 2002 şi 13 iunie 2002, pronunţate în dosarele nr. 170/2002 şi nr. 186/2002, Curtea de Conturi – Secţia jurisdicţională a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998, excepţie ridicată de Demeter Janos şi Kiss Eniko, respectiv de Silviu Ioachim şi Mate Katalin.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca sunt incalcate prevederile constituţionale invocate, întrucât acordarea tichetelor de masa este condiţionată de existenta contractului individual de muncă. Se arata ca funcţionarii publici, care, în baza Legii nr. 188/1999, nu mai sunt „în relaţii de muncă” cu angajatorul, ci „în relaţii de serviciu”, nu mai au contracte de muncă cu autoritatea sau instituţia publică unde îşi desfăşoară activitatea, acestea fiind înlocuite de ordinul sau dispoziţia de numire în funcţie. Deosebirile existente între raportul de muncă reglementat de dreptul muncii şi raportul de serviciu consacrat de statutul funcţionarilor publici nu sunt de natura a conduce la restrangerea unor drepturi, cum sunt cele privind tichetele de masa, sau la crearea vreunei discriminări între funcţionarii publici şi salariaţii care nu au aceasta calitate, dar care lucrează la aceeaşi instituţie pe baza unui contract de muncă.Curtea de Conturi, în punctul sau de vedere, luând în considerare jurisprudenta Curţii Constituţionale în materia competentei de sesizare a sa cu excepţia de neconstituţionalitate, arata următoarele:Potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, care prevede că, în condiţiile legii, Curtea de Conturi exercita şi atribuţii jurisdicţionale, activitatea instanţelor acestei autorităţi are sorginte constituţională. Sub acest aspect, instanţele Curţii de Conturi sunt instanţe speciale, care au o competenţa aparte în materie de judecată, "competenţa atrasa de natura relaţiilor speciale pe care le judeca ori de segmentul realităţii sociale pe care legea îl atribuie spre a fi reglementat prin hotărâri judecătoreşti". Aceasta împrejurare nu ar trebui sa ducă la concluzia ca, prin sfera specială a relaţiilor sociale sau a subiectilor supuşi jurisdicţiei Curţii de Conturi, activitatea desfăşurată de aceasta ar ieşi din sfera activităţii instanţelor judecătoreşti şi ar deveni o activitate administrativ-jurisdicţională. Cuprinderea instanţelor de judecată ale Curţii în cadrul acestei instituţii a fost concepută de legiuitor ca o modalitate de a asigura o infaptuire rapida şi eficienta a justiţiei financiare, iar nu pentru a determina o ingerinta a administrativului în activitatea acestor instanţe. De altfel, activitatea jurisdicţională este infaptuita de judecători financiari care sunt numiţi de Preşedintele României şi care sunt independenţi şi inamovibili pe durata exercitării mandatului lor.Pe de altă parte, instanţele Curţii de Conturi fiind abilitate sa judece cauze civile din domeniul determinat de lege, sunt ţinute să aplice principiile fundamentale ale procesului civil specifice instanţelor de drept comun, cu aplicarea normelor cuprinse în Codul de procedură civilă.Prin urmare, "modul de organizare şi funcţionare, precum şi procedura de judecată a instanţelor Curţii asigura o totală şi sigura independenta a acestora în înfăptuirea justiţiei, legea fiind unicul temei în baza căruia se înfăptuieşte aceasta justiţie". În conformitate cu Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, instanţele acestei Curţi sunt instanţe judecătoreşti speciale, care, având o competenţa specifică, judeca în aceleaşi condiţii şi după aceleaşi reguli de procedura ca şi instanţele de drept comun şi îşi desfăşoară activitatea sub controlul Curţii Supreme de Justiţie.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998, Curtea de Conturi apreciază ca fiind intemeiata critica, întrucât se creează discriminări între funcţionarii publici şi celelalte persoane care îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.Guvernul arata ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila, întrucât competenţa de a sesiza Curtea Constituţională nu o au decât instanţele judecătoreşti prevăzute de lege, în mod expres şi limitativ, iar nu şi alte organe de jurisdicţie. Se invoca în acest sens Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. II/1995 prin care s-a statuat ca instanţele Curţii de Conturi nu pot sesiza Curtea Constituţională cu excepţii de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arata ca dreptul la acordarea alocaţiei de hrana nu constituie un drept fundamental, ci un drept subiectiv a cărui exercitare este condiţionată de existenta unui contract individual de muncă, precum şi de posibilitatea angajatorului de a suporta integral costurile tichetelor de masa. Prin urmare, nu se poate retine nici existenta restrângerii unor drepturi fundamentale, cu atât mai mult cu cat regimul juridic aplicabil raportului de muncă este diferit de cel aplicabil raportului de serviciu.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 iulie 1998, text de lege care are următorul conţinut:– Art. 1 alin. (1): "Salariaţii din cadrul societăţilor comerciale, regiilor autonome şi din sectorul bugetar, precum şi din cadrul unităţilor cooperatiste şi al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocaţie individuală de hrana, acordată sub forma tichetelor de masa, suportată integral pe costuri de angajator."Textele constituţionale invocate de autorii excepţiei ca fiind incalcate au următoarea redactare:– Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege."; … – Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, este competenţa sa hotărască asupra "excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor". În aplicarea acestei dispoziţii constituţionale, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei”. Prin urmare, atât Constituţia, cat şi legea de organizare şi funcţionare a instanţei constituţionale stabilesc competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti de a sesiza Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în faţa lor. Prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. II din 15 februarie 1995 privind înţelesul notiunii de „instanţa judecătorească” în cadrul controlului de constituţionalitate „a posteriori”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 13 martie 1995, Curtea a statuat ca instanţele judecătoreşti sunt stabilite, în baza art. 125 alin. (1) din Constituţie, de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească şi de Legea nr. 54/1993 pentru organizarea instanţelor şi parchetelor militare. Astfel, art. 125 alin. (1) din Constituţie, care are ca titlu „Instanţele judecătoreşti”, dispune ca „Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”. Cu acel prilej Curtea a reţinut ca „textul constituţional se referă la instanţe judecătoreşti, care sunt expres şi limitativ stabilite de lege, şi deci nu este posibil ca sfera lor să fie extinsă prin analogie. Faptul ca instanţele Curţii de Conturi nu sunt instanţe judecătoreşti rezultă şi din împrejurarea ca art. 139 din Constituţie, care se referă la Curtea de Conturi, nu este înscris în capitolul VI al titlului III lt; lt;Autoritatea judecătorească gt; gt;. Pe de altă parte, aceste instanţe nu infaptuiesc justiţia, deoarece art. 139 alin. (1) prevede doar ca, în condiţiile legii, Curtea de Conturi exercita şi atribuţii jurisdicţionale”.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998, excepţie ridicată de Demeter Janos şi Kiss Eniko în Dosarul nr. 170/2002, precum şi de Silviu Ioachim şi Mate Katalin în Dosarul nr. 186/2002, ambele dosare aflate pe rolul Curţii de Conturi – Secţia jurisdicţională.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 martie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește