DECIZIE nr. 90 din 30 aprilie 1997

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 24 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Popa – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorRaul Petrescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Dutulescu Stelian, Dutulescu Radu Cristian, Botez Mihaela şi Ertl Ruxandra Rodica împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 132 din 29 octombrie 1996*).–––-Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 132 din 29 octombrie 1996 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 6 martie 1997.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 22 aprilie 1997, în prezenta părţilor şi a reprezentantului Ministerului Public, când Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru data de 30 aprilie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Decizia nr. 132 din 29 octombrie 1996, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Pentru a pronunţa aceasta soluţie, s-a reţinut ca prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, Curtea a constatat ca prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993. Totodată, a fost respinsă ca vadit nefondata şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 24 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 112/1995.Împotriva acestei decizii au declarat recurs Dutulescu Stelian, Dutulescu Radu Cristian, Botez Mihaela şi Ertl Ruxandra Rodica, pentru următoarele motive:1. excepţia de neconstituţionalitate formulată a fost intemeiata, dat fiind faptul ca art. 330^1 din Codul de procedură civilă a fost declarat parţial neconstitutional prin Decizia nr. 96/1996 a Curţii Constituţionale, astfel încât este eronat reţinut faptul ca aceasta excepţie a fost "lipsită de obiect";2. art. 24 din Legea nr. 112/1995 este neconstitutional, deoarece „această lege nu exprima o respectare a dreptului individual de proprietate”, ci, dimpotriva, o încălcare a acestuia.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 24 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 112/1995, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Motivul de recurs privind respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ca fiind lipsită de obiect, este neîntemeiat. Nu se tinea seama de faptul că nu textul excepţiei relative la art. 330^1 din Codul de procedură civilă a fost respins ca rămas fără obiect, ci dispoziţiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Cat despre faptul ca, în parte, pretenţiile formulate s-ar fi dovedit întemeiate, este de reţinut ca excepţiile formulate au fost respinse ca vadit nefondate, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituţie şi al art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. De vreme ce deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au efecte erga omnes, excepţiile invocate şi soluţionate prin decizii definitive nu mai pot fi reiterate de alte părţi cu privire la acelaşi text legal despre a cărui neconstituţionalitate Curtea Constituţională s-a pronunţat cu caracter irevocabil.În legătură cu art. 24 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 112/1995, recurentii nu formulează, practic, nici o critica la adresa deciziei pronunţate în fond, declarand doar ca îşi menţin punctul de vedere exprimat iniţial.Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (3) şi ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, formulată de avocatul recurentilor, la termenul de judecată din 22 aprilie 1997, se constată că aceasta nu poate fi primită, pentru motivele ce urmează:Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra acestei excepţii de neconstituţionalitate, întrucât ea a fost pentru prima data invocată, în faţa Curţii, în recurs. Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţională hotărăşte "asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti" privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor.Rezultă, pe cale de interpretare, ca ea nu hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în faţa ei. Soluţia contrară nu putea fi primită şi pentru faptul ca astfel s-ar încalcă prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul cărora, în faţa instanţei judecătoreşti, părţile sunt în drept sa dezbata excepţia, depunând dovezile şi probele pe care le cred de cuviinţă şi exercitandu-şi astfel drepturile procesuale ce le aparţin, ca în orice cauza pendinte pe rolul unei instanţe judecătoreşti. În finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanţa însăşi este obligată să-şi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate şi sa sesizeze prin încheiere Curtea Constituţională. Dacă aceste reguli se referă la condiţiile în care poate fi sesizată Curtea pentru judecata în fond, este limpede ca ele nu pot fi eludate în cazul în care Curtea soluţionează pricina în recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata în fond, nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitării caii de atac a recursului.Admiterea posibilităţii de a invoca excepţia de neconstituţionalitate pentru prima data în recursul declarat la Curtea Constituţională ar înlesni exercitarea abuzivă a caii de atac de acela care, nesocotind legea, ar pune instanţa în situaţia de a se pronunţa în legătură cu noi probleme litigioase ce nu au fost avute în vedere la judecata în fond.În sensul celor arătate sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 97 din 24 octombrie 1995 şi nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 şi, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996.În concluzie, ţinând seama de considerentele expuse, recursul urmează a fi respins.În temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Dutulescu Stelian, Dutulescu Radu Cristian, Botez Mihaela şi Ertl Ruxandra Rodica împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 132 din 29 octombrie 1996.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 30 aprilie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Florentina Geangu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește