DECIZIE nr. 90 din 27 martie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorClaudia Miu – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ilie Croitoru în Dosarul nr. 1.795/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, avocat Svetlana Gorcea, precum şi celelalte părţi (Ilie Mandreanu şi Paul Mandreanu).Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, arătând ca dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe contravin prevederilor art. 72 alin. (3) lit. k) şi ale art. 114 din Constituţie. Se apreciază ca instituţia ordonanţei preşedinţiale este reglementată prin lege organică, şi anume prin dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă, de esenta acesteia fiind ordonarea unor măsuri vremelnice în condiţii expres prevăzute de lege, pe când evacuarea chiriaşului, dispusă în temeiul textului de lege criticat, este o măsura cu caracter definitiv. Se mai arata ca, potrivit art. 114 din Constituţie, Guvernul poate emite ordonanţe numai în baza unei legi de abilitare adoptate de Parlament şi numai în domenii care nu fac obiectul legii organice.Celelalte părţi prezente – Ilie Mandreanu şi Paul Mandreanu – solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, ca fiind neîntemeiată. Sub acest aspect se arata ca prin mai multe decizii Curtea Constituţională a statuat în sensul constituţionalităţii prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind nefondata, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la prevederile legale criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 26 mai 2000, pronunţată în Dosarul nr. 1.795/2000 Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ilie Croitoru.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 72 alin. (3) lit. k) şi l), deoarece "Potrivit art. 72 alin. (3) lit. k) şi l), regimul juridic general al proprietăţii şi al protecţiei sociale se stabileşte prin lege organică, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Constituţie, Guvernul nu poate emite ordonanţe în domenii care fac obiectul legilor organice".Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu contravin normelor constituţionale. În concluzie, apreciază ca excepţia este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere se invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale prin care s-a statornicit ca interdicţia reglementării prin ordonanţa a domeniilor rezervate legilor organice nu este aplicabilă ordonanţelor de urgenta.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, dispoziţii al căror conţinut este următorul: „În cazul în care chiriaşul sau fostul chiriaş comunică proprietarului că nu cere sa încheie un nou contract de închiriere, acesta este obligat sa îi predea proprietarului locuinta pe bază de proces-verbal, în termen de cel mult 60 de zile de la data notificării prevăzute la alin. (1). Nepredarea locuinţei înăuntrul acestui termen îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiţie evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin art. 72 alin. (3) lit. k) şi art. 114 din Constituţie, dispoziţii care prevăd:– Art. 72 alin. (3) lit. k): "Prin lege organică se reglementează: […]k) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;" … – Art. 114: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe. … (3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei. … (4) În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu. … (5) Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)." … Analizând conţinutul dispoziţiilor legale criticate, Curtea constata ca finalitatea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 este aceea de a reglementa raporturile dintre chiriaşi şi proprietari, de a oferi soluţii situaţiilor litigioase ivite în procesul aplicării Legii nr. 112/1995 prin utilizarea unor mijloace juridice – inclusiv prin schimbul obligatoriu de locuinta – şi de a stabili cuantumul chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinta. Prin dispoziţiile ordonanţei nu se reglementează regimul general al proprietăţii şi moştenirii şi nici regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială, domenii pentru care, într-adevăr, Constituţia prevede necesitatea reglementării prin lege organică.De asemenea, Curtea observa ca intervenţia Guvernului printr-o măsura de urgenta s-a justificat avându-se în vedere faptul ca la data de 18 aprilie 1999 expira termenul prevăzut de Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele contracte locative, iar emiterea unei ordonanţe de urgenţă se impunea pentru evitarea unor posibile conflicte între proprietari şi chiriaşi.De altfel, la aceeaşi soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate se ajunge şi pe baza argumentelor înfăţişate în opinia separată formulată la Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecată, o menţin şi în cauza de faţa.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ilie Croitoru în Dosarul nr. 1.795/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 martie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent şef,Claudia Miu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește