DECIZIE nr. 90 din 19 martie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2001



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorVlad Mihai Cercel – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bere – Lichior Margineni” – S.A. din Bacau în Dosarul nr. 2.976/2001 al Curţii de Apel Bacau – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se prezintă Ministerul Finanţelor Publice, prin consilier juridic, lipsind autorul excepţiei şi partea Direcţia generală a finanţelor publice Bacau, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În ceea ce priveşte dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, considera ca acestea nu încalcă prevederile constituţionale, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 76-78 din ordonanţa, soluţionarea contestaţiilor la executarea silită, inclusiv pentru motive ce privesc titlul executoriu, este de competenţa instanţelor judecătoreşti. Nu sunt incalcate nici prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât acestea privesc proceduri judiciare, iar nu proceduri administrativ-jurisdicţionale.În ceea ce priveşte dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice considera ca acestea nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei, deoarece decizia organului administrativ-jurisdicţional este supusă controlului judecătoresc, asa cum rezultă din dispoziţiile art. 12 din ordonanţa.Reprezentantul Ministerului Public arata ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 instituie o procedură administrativ-jurisdicţională care nu exclude controlul instanţelor judecătoreşti. Aceasta soluţie legislativă este în concordanta cu prevederile art. 24 şi art. 125 alin. (1) din Constituţie, precum şi cu cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Invoca în acest sens Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994, prin care s-a statuat ca instituirea unor proceduri administrativ-jurisdicţionale nu încalcă liberul acces la justiţie atât timp cat decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa instanţelor judecătoreşti. În ceea ce priveşte faptul ca dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 prevăd ca exercitarea căilor de atac nu suspenda executarea obligaţiei de plată decât în cazul în care organele competente în soluţionarea obiectiunilor aproba aceasta şi numai până la soluţionarea primei cai de atac, reprezentantul Ministerului Public considera ca partea interesată are dreptul sa introducă la instanţele judecătoreşti contestaţie la executare.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 23 alin. (8) din Constituţie, referitoare la prezumţia de nevinovatie, reprezentantul Ministerului Public apreciază că nu sunt relevante în cauza. În consecinţa, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 16 octombrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 2.976/2001, Curtea de Apel Bacau – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2001, excepţie invocată de Societatea Comercială „Bere – Lichior Margineni” – S.A. din Bacau, reclamanta în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ introduse împotriva Ministerului Finanţelor Publice şi Direcţiei generale a finanţelor publice Bacau.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor Constituţiei, deoarece permit continuarea executării silite a obligaţiilor de plată pe durata soluţionării căilor de atac împotriva actelor prin care au fost stabilite aceste obligaţii. Astfel, datorită faptului ca executarea creanţelor bugetare este finalizată, în majoritatea situaţiilor, înainte de terminarea procedurii administrativ-jurisdicţionale, contestatorul este lipsit de importante valori patrimoniale ce constituie obiectul executării silite, incalcandu-se atât prezumţia de nevinovatie, cat şi dreptul la apărare în cadrul unui proces echitabil la instanţele judecătoreşti prevăzute de lege.Curtea de Apel Bacau – Secţia comercială şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia invocată este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi nici ale art. 23 alin. (8) şi (9) din Constituţie. Aceste prevederi "fac referire la procese ivite în sfera materiei penale, şi nu a celei civile", astfel cum este cazul în speta.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Se arata ca prezumţia de nevinovatie este un principiu aplicabil în procesul penal, iar nu în materie fiscală. În ceea ce priveşte împrejurarea ca pe durata procedurii administrativ-jurisdicţionale executarea silită nu se suspenda, aceasta se justifica datorită naturii speciale a creanţelor bugetare, care reprezintă venituri publice, nefiind incalcate prevederile constituţionale. În ceea ce priveşte prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, acestea se referă la proceduri judiciare, iar nu la proceduri administrativ-jurisdicţionale, supuse unor reguli diferite de desfăşurare.De asemenea, preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile art. 24 alin. (1) şi ale art. 125 alin. (1) din Constituţie. Astfel, pentru contribuabili exista posibilitatea introducerii contestaţiei la executare, conform dispoziţiilor art. 76-81 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, iar deciziile pronunţate de organele administrativ-jurisdicţionale pot fi atacate în faţa instanţelor judecătoreşti, existând toate garanţiile dreptului la apărare, cum ar fi dreptul de a propune probe, dreptul de angaja un apărător etc.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 reglementează o procedură administrativ-jurisdicţională care nu inlatura intervenţia instanţelor judecătoreşti. Astfel, potrivit art. 12 din ordonanţa, decizia organului administrativ-jurisdicţional poate fi atacată la instanţa competenţa. Aceasta este în deplin acord cu prevederile art. 125 alin. (1) din Constituţie, precum şi cu Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994. De asemenea, sunt respectate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.În ceea ce priveşte dispoziţiile atacate din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, Guvernul considera că nu încalcă prevederile art. 23 alin. (8) şi (9) din Constituţie, acestea nefiind incidente în cauza. Nici celelalte prevederi constituţionale nu sunt incalcate, întrucât persoana interesată are dreptul de a formula contestaţie la executare.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001, dispoziţii având următorul cuprins:– art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996: „Exercitarea căilor de atac la organele competente, de către plătitori, cu privire la stabilirea obligaţiilor bugetare, nu suspenda obligaţia acestora de plată.Cu toate acestea, Ministerul Finanţelor sau, după caz, autorităţile administraţiei publice locale, prin organele lor competente în soluţionarea obiectiunilor, pot dispune, la cererea plătitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, suspendarea obligaţiei de plată la bugetul de stat sau, respectiv, la bugetele locale, până la soluţionarea primei cai de atac.";– art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001: „(1) Organul de soluţionare a contestaţiei prevăzut la art. 5 poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când exista indiciile săvârşirii unei infracţiuni a carei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie data în procedura administrativă reglementată de prezenta ordonanţă de urgenţă.[…](2) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condiţiile legii." … Prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei în susţinerea acesteia sunt următoarele:– art. 23 alin. (8) şi (9): "(8) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.(9) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii."; … – art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";– art. 125 alin. (1): "Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.";De asemenea, autorul excepţiei a invocat şi prevederile art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, prevederi ce au următorul cuprins: „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa.”Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca asupra dispoziţiilor art. 10 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996, în redactarea anterioară, dispoziţii preluate, în esenta, de art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996, în redactarea actuala, data prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 113/1999, s-a pronunţat prin Decizia nr. 170 din 10 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, şi prin Decizia nr. 99 din 29 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999, respingând excepţiile invocate. Analizând argumentul bazat pe încălcarea prevederilor art. 21 din Constituţie, Curtea a decis ca dispoziţiile criticate nu ingradesc accesul liber la justiţie, întrucât contestatorul nemulţumit de soluţia Ministerului Finanţelor Publice se poate adresa instanţelor judecătoreşti competente. Aceste considerente sunt valabile şi în ceea ce priveşte prevederile art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenţie, privind dreptul la un proces echitabil, invocate de autorul excepţiei. Curtea constata ca prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 s-a instituit o procedură administrativ-jurisdicţională de soluţionare a contestaţiilor depuse de plătitori cu privire la stabilirea obligaţiilor bugetare, prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice. Potrivit art. 12 din ordonanţa de urgenţă deciziile date de organele administrative de jurisdicţie în cadrul acestei proceduri pot fi atacate la instanţele judecătoreşti, iar hotărârile instanţelor sunt supuse recursului.Având în vedere ca atât în faţa organelor administrative de jurisdicţie, cat şi în faţa instanţelor judecătoreşti contestatarilor li se asigura dreptul la apărare, precum şi faptul ca procedura în faţa instanţelor judecătoreşti întruneşte condiţiile de echitate şi de imparţialitate prevăzute de Legea fundamentală şi de convenţiile internaţionale, Curtea constata ca susţinerea autorului excepţiei privind încălcarea prevederilor art. 24 alin. (1), ale art. 125 alin. (1) din Constituţie, precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este nefondata.Sunt, de asemenea, nefondate susţinerile autorului excepţiei, în sensul că prin continuarea executării silite pe durata soluţionării căilor de atac împotriva actelor de stabilire a obligaţiilor bugetare, în condiţiile prevăzute la art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 şi la art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, se încalcă principiul prezumţiei de nevinovatie consacrat de prevederile art. 23 alin. (8) din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 23 alin. (9) din Constituţie, privind stabilirea şi aplicarea pedepselor.Curtea constata ca aceste prevederi din Constituţie, invocate de autorul excepţiei, nu au legătură cu cauza, deoarece obligaţia de plată a impozitelor şi taxelor prevăzute de lege nu constituie o pedeapsă, ci o îndatorire fundamentală, stabilită prin art. 53 alin. (1) din Constituţie.Pe de altă parte, Curtea retine ca, ţinând seama de natura obligaţiei de plată a taxelor şi impozitelor, suspendarea executării silite a acestei obligaţii, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, nu constituie un drept al plătitorului, nici măcar atunci când acesta contesta întinderea obligaţiei de plată, ci o opţiune a autorităţilor administrative prevăzute de lege, limitată în timp "până la soluţionarea primei cai de atac" şi condiţionată de existenta unor "motive temeinice".Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bere – Lichior Margineni” – S.A. din Bacau în Dosarul nr. 2.976/2001 al Curţii de Apel Bacau – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Vlad Mihai CercelÎntrucât a încetat calitatea de magistrat-asistent a domnului Vlad Mihai Cercel, în locul sau semnează, în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă,magistrat-asistent şef,Claudia Miu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește