DECIZIE Nr. 9 din 24 ianuarie 1995

privitoare la constituţionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 emisă în baza Legii nr. 4/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi autorizarea contractării şi garantarii unor credite externe



Curtea Constituţională a fost sesizată, la data de 29 decembrie 1994, de către 50 de deputaţi, respectiv domnii: Ion Diaconescu, Razvan Dobrescu, Petre Dugulescu, Costel Paunescu, Radu Livezeanu, Vasile Gheorghe Victor Pop, Viorel Pavel, Gheorghe Comanescu, Vasile Lupu, Barbu Pitigoi, George Stanescu, Ion Ratiu, Mircea Ioan Popa, Constantin Ionescu, Mihail Nica, Ion Berciu, doamna Smaranda Dobrescu, domnii : Mihail Bucur, Ion Comita, Ion Dinu, Doru-Mihai Dobrescu, Ion Hui, Liviu Neculai Marcu, Ion Strachinaru, Ioan Victor Pica, Valentin Vasilescu, Sergiu George Rizescu, Francisc Baranyi, Horia Radu Pascu, Emilian Bratu, Jolt Zoltan Fekete, Dumitru Ifrim, Constantin Şerban Rădulescu Zonner, Mircea Ciumara, Otto-Ernest Weber, Aurelian Paul Alecu, Valentin Argeseanu, Vasile Popovici, Teodor Vintilescu, Alexandru Simionovici, Gavril Dejeu, Sorin Victor Lipsa, Petre Roman, Gabriel Ţepelea, Ferenc Asztalos, Ioan Muresan, doamna Paula-Maria Ivanescu, domnii : Victor Bostinaru, Cristian Rădulescu şi Ilie Ştefan asupra neconstitutionalitatii Legii pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994, emisă în baza Legii nr. 4/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi autorizarea contractării şi garantarii unor credite externe. În sesizare se arata ca Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 este neconstitutionala, deoarece ordonanţa a fost emisă de Guvern cu încălcarea prevederilor legii de abilitare – Legea nr. 4/1994 – şi, pe cale de consecinţa, a limitelor constituţionale în cadrul cărora Guvernul putea emite ordonanţe, pentru următoarele motive: – prin art. 1 lit. n) din Legea nr. 4/1994, pe baza căreia a fost emisă ordonanţa, Guvernul a fost investit numai cu dreptul de a majoră între 50.000 şi 1.000.000 lei limitele amenzilor pentru contravenţiile din componenta sa de reglementare; – cu încălcarea acestor prevederi, prin Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, Guvernul "a schimbat sistemul de stabilire a amenzilor, inlocuind amenzile fixe cu amenzi procentuale", ceea ce este considerat ca fiind nelegal, deoarece "legea de abilitare nu permitea schimbarea sistemului de stabilire a amenzilor, din sume fixe în sume procentuale" şi neconstitutional, întrucît "Guvernul nu a respectat art. 114 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care îl obliga sa nu depăşească limitele stabilite prin legea de abilitare". În afară acestor argumente de interpretare a dispoziţiilor legii de abilitare şi a prevederilor constituţionale referitoare la limitele în cadrul cărora Guvernul putea emite ordonanţa, în sesizare se invoca şi anumite consecinţe ale sistemului de amenzi instituit de Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, şi anume faptul ca astfel amenda aplicată este mult mai mare decît limitele prevăzute de art. 1 lit. n) din legea de abilitare pentru modificarea competentei de reglementare a Guvernului în domeniul contraventional şi, potrivit noii reglementări, exista posibilitatea ca amenzile pe care le-a instituit să fie suportate de către agenţi economici "de buna-credinţa", cum ar fi în cazul în care clientul extern refuza plata preţului. În conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, spre a-şi prezenta punctele de vedere. Potrivit punctului de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, ce face obiectul de aprobare, cu a carei neconstituţionalitate a fost sesizată Curtea Constituţională, a urmărit modificarea art. 7 din Legea nr. 76/1992 privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plăţilor agenţilor economici, prevenirea incapacităţii de plată şi a blocajului financiar. În ce priveşte temeiul legal al ordonanţei, se precizează ca el este dat de prevederile art. 1 lit. b) din Legea nr. 4/1994, potrivit cărora domeniul de abilitare priveşte "întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici" şi nu de prevederile art. 1 lit. n) al acestei legi, asa cum se susţine în sesizare, care se referă exclusiv la modificarea limitei amenzilor, care, potrivit Legii nr. 32/1968, sunt în competenţa de reglementare a Guvernului. În acest sens se arata ca prin art. IV al ordonanţei s-a urmărit consolidarea regimului valutar în vigoare şi întărirea disciplinei financiare referitoare la disponibilităţile din conturile valutare, stabilindu-se, prin alte măsuri, sancţiunile contravenţionale pentru nerepatrierea în termen a sumelor în valută. De aceea instituirea acestor sancţiuni contravenţionale nu are nici o legătură cu majoritatea limitelor amenzilor pentru contravenţiile din competenţa de reglementare a Guvernului, potrivit art. 1 lit. n) din legea de abilitare, astfel încât obiecţia de neconstituţionalitate este nefondata. În punctul de vedere al Guvernului se susţine ca măsurile contravenţionale instituite prin Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 se includ organic în ansamblul dispoziţiilor reglementate de aceasta ordonanţa, în temeiul abilitarii acordate pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici prin art. 1 lit. b) din Legea nr. 4/1994, sancţiunea contravenţională constituind garanţia îndeplinirii obligaţiei de repatriere a valutei. De aceea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994, emisă în temeiul art. 1 lit. b) din Legea nr. 4/1994, nu-i sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 12/1994, emisă în temeiul art. 1 lit. n) al acestei legi, prin care Guvernul a fost abilitat sa mărească limita amenzilor din competenţa sa de reglementare prevăzută de Legea nr. 32/1968. În ce priveşte schimbarea sistemului de aplicare a amenzilor, se arata ca el nu este contrar unei prevederi constituţionale şi, deşi promovează "o tehnica legislativă mai puţin cunoscută", nu este nelegal cît timp a fost instituit printr-un act normativ ce are "forta juridică a legii", este adecvat scopului urmărit şi a fost folosit şi cu alte prilejuri, cum este art. 50 lit. c) din Legea nr. 33/1991. În legătură cu aspectele practice menţionate în sesizare, se considera ca ele privesc aplicarea legii şi nu constituţionalitatea ei. În concluzie, Guvernul apreciază ca legea de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 nu este neconstitutionala şi ca soluţia pe care o consacra este utilizata şi de alte tari aflate într-o perioadă de tranzitie, având în vedere importanţa repatrierii valutei pentru stabilizarea macroeconomica şi valutară a tarii. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,având în vedere sesizarea grupului de deputaţi, punctele de vedere exprimate de către preşedintele Camerei Deputaţilor şi de către Guvern, raportul judecătorului-raportor, precum şi concordanta textelor legale ce fac obiectul sesizării cu dispoziţiile constituţionale, retine următoarele: În temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională constata ca este competenţa să soluţioneze sesizarea, care s-a înaintat cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constituţie şi ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În sesizare se considera ca, întrucît prin art. 1 lit. n) din Legea nr. 4/1994 Guvernul a fost abilitat sa modifice Legea nr. 32/1968 în ce priveşte majorarea limitelor pentru contravenţiile din competenţa sa de reglementare, prin modificarea acestor limite între 50.000 şi 1.000.000 lei, Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, ce face obiectul legii de aprobare, este neconstitutionala, ca şi legea însăşi, deoarece a instituit contravenţii ce depăşesc aceste limite şi a modificat sistemul de amenzi, din sume fixe în sume procentuale. În temeiul art. 1 lit. n) din Legea nr. 4/1994, s-a emis Ordonanţa Guvernului nr. 12/1994, prin care s-a modificat alin. 2) al art. 7 din Legea nr. 32/1968, prevazindu-se ca pentru contravenţiile stabilite prin hotărâri ale Guvernului se pot prevedea amenzi între 50.000 şi 1.000.000 lei. Deci abilitarea prevăzută de art. 1 lit. n) din Legea nr. 4/1994 priveşte exclusiv limitele amenzilor ce pot fi reglementate prin hotărâri ale Guvernului, potrivit competentei instituite în sarcina acestuia prin art. 7 alin. 2 din Legea nr. 32/1968. Dacă temeiul legal al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 ar fi fost art. 1 lit. n) din Legea nr. 4/1994, obiecţia de neconstituţionalitate ar fi fost intemeiata. Însă contravenţiile prevăzute de art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, ce fac obiectul sesizării, nu intră în această categorie, întrucît fac parte din sfera contravenţiilor reglementate nemijlocit de lege, nu prin hotărâri ale Guvernului. De aceea plafonul de 1.000.000 lei prevăzut de art. 1 lit. n) din Legea nr. 4/1994 nu poate fi aplicabil contravenţiilor la care se referă sesizarea. Temeiul legal al contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale Guvernului sau prin lege fiind diferit, limita pentru amenzile contravenţionale din prima categorie nu poate fi opozabilă celor din a doua categorie. În consecinţa, sub acest aspect, critica formulată în sesizare este nefondata. Nu poate fi reţinută nici critica referitoare la modificarea sistemului de amenzi din sume fixe în sume procentuale, nu numai pentru ca din acest punct de vedere nu exista nici o interdicţie constituţională care să limiteze libertatea de opţiune a legiuitorului, ci şi pentru ca art. 3 din Legea nr. 32/1968, care reglementează obligativitatea stabilirii unei limite maxime şi minime a amenzii, se referă exclusiv la contravenţiile reglementate prin hotărâri ale Guvernului sau acte normative ale autorităţilor publice locale. Temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994, asa cum rezultă din însuşi preambulul acestui act normativ, îl constituie art. 1 lit. b) din Legea nr. 4/1994, prin care Guvernul a fost abilitat sa adopte, pe calea unei ordonanţe, măsurile necesare pentru "întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici". În limitele acestui domeniu, astfel cum a fost definit prin legea de abilitare, Guvernul era îndreptăţit sa adopte orice fel de măsura, cît timp, potrivit art. 107 alin. (3) şi art. 114 alin. (1) din Constituţie, nu încalcă domeniile rezervate legii organice. Pe cale de consecinţa, stabilirea de contravenţii nefiind de natura legii organice, iar contravenţiile prevăzute de art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind încălcarea obligaţiei de repatriere a sumelor în valută, deci o problemă de ordin financiar din sfera regimului valutar, rezultă ca măsura adoptată se încadrează în limitele abilitarii prevăzute de art. 1 lit. b) din Legea nr. 4/1994, astfel încât ordonanţa emisă nu poate fi considerată, sub acest aspect, ca fiind neconstitutionala. În ce priveşte consecinţele practice invocate în sesizare, cum ar fi aplicarea amenzii unui agent economic de buna-credinţa contrar art. 1 din Legea nr. 32/1968, potrivit căruia contravenţia este fapta săvârşită cu vinovăţie, aceste posibile urmări ţin de aplicarea legii şi deci intră în jurisdicţia instanţelor judecătoreşti, nu a controlului de constituţionalitate. Având în vedere considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 144 lit. a) din Constituţie, ale art. 20 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, precum şi de prevederile Legii nr. 4/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi autorizarea contractării şi garantarii unor credite externe, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Constata ca Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994, emisă în baza Legii nr. 4/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi autorizarea contractării şi garantarii unor credite externe, este constituţională. Prezenta decizie se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Deliberarea a avut loc la data de 24 ianuarie 1995 şi la ea au participat Vasile Gionea, preşedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu şi Victor Dan Zlatescu, judecători. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. dr. VASILE GIONEAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește