DECIZIE nr. 9 din 16 ianuarie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 110 alin. (1) şi ale art. 116 lit. a) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (1) şi ale art. 115 lit. a) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, excepţie ridicată de Gheorghe Popescu în Dosarul nr. 1.590/1999 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 19 decembrie 2000, fiind consemnate în încheierea din acea data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 16 ianuarie 2001.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 15 februarie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 1.590/1999, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (1) şi ale art. 115 lit. a) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, excepţie ridicată de Gheorghe Popescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arata ca dispoziţiile art. 109 alin. (1) şi ale art. 115 lit. a) din Legea nr. 94/1992 contravin dispoziţiilor art. 130, 131 şi 139 din Constituţie, întrucât potrivit acestor prevederi „toţi procurorii, indiferent unde îşi exercită atribuţiile, pe lângă instanţe, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi etc. trebuie să-şi desfăşoare activitatea potrivit principiului controlului ierarhic şi asa cum justiţia se realizează prin instanţe judecătoreşti în frunte cu Curtea Suprema de Justiţie şi procurorii nu pot avea decât o unica subordonare faţă de procurorul general de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie şi sub autoritatea ministrului justiţiei”. În concluzie se arata ca „propunerea de numire a procurorilor nu poate aparţine Plenului Curţii de Conturi tocmai pentru a se evita ingerinta acestuia într-un domeniu în care nu are competenţa”.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, arata ca aceasta nu este intemeiata. Instanţa apreciază ca textele constituţionale invocate de autorul excepţiei "reglementează rolul Ministerului Public şi consacra – ca şi Statutul procurorilor – reguli privind procurorii constituiţi în parchete", aceştia fiind "alţii decât procurorii financiari, care intră în compunerea Curţii de Conturi".În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, arata ca textele legale criticate privesc modurile în care ia naştere şi încetează mandatul de procuror financiar, "fără ca astfel să fie afectate în vreun mod natura Curţii de Conturi şi competenţa ce i-a fost rezervată de Constituţie". În continuare se arata ca prin Decizia nr. II din 15 februarie 1995 Plenul Curţii Constituţionale a statuat ca instanţele Curţii de Conturi nu fac parte din sistemul autorităţii judecătoreşti, iar prin Decizia nr. 64/1994 instanţa constituţională a statuat ca activitatea jurisdicţională a Curţii de Conturi este de natura administrativă. În consecinţa Curtea de Conturi este o autoritate publică distinctă, având un statut constituţional propriu. Faptul ca Legea nr. 94/1992 prevede calitatea de procuror financiar nu poate duce la concluzia ca această categorie de funcţionari publici ar putea fi inclusă în categoria procurorilor subordonaţi Ministerului Public. Or, conchide preşedintele Camerei Deputaţilor, „faţă de poziţia rezervată de Constituţie Ministerului Public şi Curţii de Conturi, numai Legea fundamentală ar fi putut, eventual, sa stabilească acele conexiuni invocate în cadrul excepţiei de neconstituţionalitate”.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca, potrivit art. 139 din Constituţie şi Legii nr. 94/1992, Curtea de Conturi este organizată şi funcţionează ca o structura autonomă care nu face parte din autoritatea judecătorească şi, în consecinţa, textele constituţionale, de stricta interpretare, care se referă la judecători şi procurori, nu pot fi extinse la judecătorii şi procurorii financiari care funcţionează în cadrul Curţii de Conturi sau pe lângă aceasta Curte. Asa fiind, procurorii financiari nu fac parte din Ministerul Public. De altfel ministrul justiţiei, care este membru al Guvernului, nu ar putea controla activitatea procurorilor financiari, întrucât aceasta se exercită în legătură cu atribuţiile de control ale Curţii de Conturi, care privesc executarea bugetului Guvernului. În final în punctul de vedere al Guvernului se considera ca, întrucât Curtea de Conturi funcţionează pe lângă Parlament, nu s-ar putea ca un membru al Guvernului sa controleze o parte din activitatea desfăşurată de aceasta instituţie, deoarece s-ar încalcă şi principiul separaţiei puterilor în stat.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Prin Încheierea din 15 aprilie 2000 Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (1) şi ale art. 115 lit. a) din Legea nr. 94/1992.Cu privire la excepţia ridicată Curtea constata ca, în temeiul art. II din Legea nr. 204 din 28 decembrie 1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 30 decembrie 1999), Legea nr. 94/1992 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 16 martie 2000, dându-se articolelor o noua numerotare. Astfel art. 109 alin. (1) a devenit art. 110 alin. (1), iar art. 115 lit. a) a devenit art. 116 lit. a). De aceea, având în vedere ca sesizarea Curţii a fost facuta anterior republicarii Legii nr. 94/1992, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 110 alin. (1) şi ale art. 116 lit. a), al căror conţinut este următorul:– Art. 110 alin. (1): "Procurorul general financiar şi procurorii financiari sunt numiţi pe termen de 6 ani prin decret al Preşedintelui României, la propunerea plenului Curţii de Conturi.";– Art. 116 lit. a): "Mandatul de membru al Curţii de Conturi, de judecător şi de procuror financiar încetează:a) la expirarea termenului pentru care a fost numit sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de excludere de drept ori de deces;". … Textele constituţionale invocate sunt următoarele:– Art. 130: "(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.(2) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii." … – Art. 131: "(1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.(2) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice alta funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior."; … – Art. 139: "(1) Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În condiţiile legii, Curtea exercita şi atribuţii jurisdicţionale.(2) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate. … (3) La cererea Camerei Deputaţilor sau a Senatului, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice şi raportează despre cele constatate. … (4) Membrii Curţii de Conturi, numiţi de Parlament, sunt independenţi şi inamovibili, potrivit legii. Ei sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători." … Autorul excepţiei considera ca dispoziţiile criticate din Legea nr. 94/1992, republicată, contravin prevederilor constituţionale ale art. 130, 131 şi 139 menţionate, întrucât aceste prevederi sunt singurele care se referă la activitatea procurorilor. Astfel fiind, în opinia sa toţi procurorii, indiferent unde îşi desfăşoară activitatea, „nu pot avea decât o unica subordonare faţă de procurorul general de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie şi sub autoritatea ministrului justiţiei”.Examinând susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională retine ca prin Decizia Plenului nr. II din 15 februarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 13 martie 1995, s-a statuat ca instanţele Curţii de Conturi nu sunt instanţe judecătoreşti, acestea neinfaptuind justiţia, deoarece art. 139 din Constituţie prevede la alin. (1) ca, în condiţiile legii, Curtea de Conturi exercita şi atribuţii jurisdicţionale. În acelaşi sens este şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 64 din 2 iunie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, prin care s-a statuat ca activitatea de jurisdicţie a instanţelor Curţii de Conturi este aceea a unui organ de jurisdicţie administrativă.Întrucât instanţele Curţii de Conturi nu fac parte din sistemul autorităţii judecătoreşti procurorii financiari nu pot fi incluşi în sfera Ministerului Public. Atribuţiile acestora sunt diferite de atribuţiile procurorilor din justiţie. Subordonarea ierarhica este, tot astfel, diferita, nefiind de conceput ca un organ dintr-un sistem să se subordoneze organelor dintr-un alt sistem.Împrejurarea ca textele constituţionale se referă numai la procurorii din sistemul autorităţii judecătoreşti nu poate conduce la concluzia ca, de vreme ce ulterior Legea nr. 94/1992 a creat şi o alta categorie de procurori – la care Constituţia nu se referă atunci când reglementează Curtea de Conturi -, aceşti din urma procurori fac parte în mod necesar din organizarea la care Legea fundamentală a înţeles să se refere.Asadar consideratiile dezvoltate de autorul excepţiei în sprijinul acesteia nu pot fi reţinute.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 110 alin. (1) şi ale art. 116 lit. a) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, excepţie ridicată de Gheorghe Popescu în Dosarul nr. 1.590/1999 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Maria Bratu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește