DECIZIE nr. 9 din 15 ianuarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional şi ale art. 97 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional şi ale art. 97 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic, excepţie invocată de Octavian Gheorghe Micu în Dosarul nr. 1.463/257/2006 (număr în format vechi 2.798/2006) al Judecătoriei Mediaş.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că Direcţia Silvică Sibiu a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 7 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.463/257/2006 (număr în format vechi 2.798/2006), Judecătoria Mediaş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional şi art. 97 alin. (3) din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic, excepţie invocată de Octavian Gheorghe Micu în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât consacră o dublă reglementare a aceleiaşi infracţiuni. Autorul excepţiei arată că, în cauză, prin Rezoluţia din 21 septembrie 2005 s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru faptele prevăzute de art. 97 alin. 3 şi art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996, iar ulterior procurorul a dispus trimiterea sa în judecată prin rechizitoriu, dând o altă încadrare juridică faptei, respectiv art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998. În opinia sa, a fost creată astfel situaţia ca pentru aceleaşi fapte să se demareze două proceduri care au condus la trimiterea în judecată pentru aceeaşi faptă pentru care anterior s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, lucru care nu ar fi fost posibil fără existenţa dublei incriminări ce se regăseşte atât într-o lege organică, cât şi într-o ordonanţă de Guvern.Judecătoria Mediaş arată că "excepţia nu se încadrează în cazurile de inadmisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, fiind, deci, admisibilă”.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 26 februarie 2003, cu modificările ulterioare, şi art. 97 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996, cu modificările ulterioare, având următorul cuprins:– Art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998: „Când valoarea arborilor, puieţilor sau lăstarilor tăiaţi, distruşi ori scoşi din rădăcină este de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.”;– Art. 97 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic: „Când fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.”Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale faţă de art. 11 şi art. 20 din Legea fundamentală, privind dreptul naţional şi dreptul intern, respectiv tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu raportare la art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind legalitatea pedepsei, precum şi faţă de cele ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea, prin lege organică, a infracţiunilor, pedepselor şi regimului executării acestora şi ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii aceloraşi prevederi legale, în raport de aceleaşi critici vizând, în esenţă, dubla incriminare a aceleiaşi infracţiuni. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 640 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 26 ianuarie 2006, a cărei soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.Cât priveşte susţinerile autorului excepţiei referitoare la modul de interpretare şi de aplicare a legii de către organele de urmărire penală, care au dispus trimiterea sa în judecată după ce, anterior, pentru aceeaşi faptă, dispuseseră scoaterea de sub urmărire penală, acestea nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. Competenţa de a aprecia dacă, în raport de situaţia de fapt, măsurile dispuse de organele de urmărire penală sunt legale, precum şi cu privire la incidenţa, în cauză, a textelor de lege criticate, revine instanţelor de judecată, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional şi ale art. 97 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic, excepţie invocată de Octavian Gheorghe Micu în Dosarul nr. 1.463/257/2006 (număr în format vechi 2.798/2006) al Judecătoriei Mediaş.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește