DECIZIE nr. 895 din 16 iunie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Legea nr. 261/2008 privind modificarea şi completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 2/3^3 din Legea nr. 261/2008 privind modificarea şi completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997„, excepţie invocată din oficiu de Judecătoria Focşani în Dosarul nr. 1.581/231/2008.La apelul nominal răspund părţile Mănăstirea Rogozu, judeţul Vrancea, prin avocat, cu delegaţie la dosar, Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar din comuna Slobozia Bradului, judeţul Vrancea, prin primar, precum şi Dragoş Alexandru Pantazescu. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Având cuvântul, reprezentantul părţii Mănăstirea Rogozu din judeţul Vrancea solicită admiterea excepţiei, arătând că, prin excluderea de la reconstituirea pe vechiul amplasament a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, potrivit prevederilor Legii nr. 1/2000, sunt încălcate dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată şi la dreptul la moştenire, cu atât mai mult cu cât nu se cunoaşte data finalizării procesului de reconstituire a dreptului de proprietate, când va exista posibilitatea legală a comasării terenurilor.Partea Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar din comuna Slobozia Bradului, judeţul Vrancea, prin primar, solicită respingerea excepţiei invocate, arătând că, în cauză, Mănăstirea Rogozu din judeţul Vrancea a contestat deciziile Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar, deşi terenurile asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate au fost atribuite în mod legal foştilor proprietari. Se arată că sunt constituţionale dispoziţiile legale criticate, potrivit cărora structurilor de cult prevăzute la art. 29 alin. (3^1) le vor fi oferite suprafeţe de teren forestier pe alte amplasamente, în situaţia în care suprafeţele avute în înzestrare sau în folosinţă au fost atribuite legal în proprietate altor persoane fizice sau juridice.Partea Dragoş Alexandru Pantazescu solicită respingerea excepţiei invocate, arătând că terenurile solicitate de către partea Mănăstirea Rogozu din judeţul Vrancea au fost atribuite în mod legal foştilor proprietari, iar soluţia legiuitorului de a oferi terenuri pe alte amplasamente structurilor de cult respective este deplin constituţională.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 şi 44, deoarece punerea în posesie se realizează doar după ce s-a stabilit şi amplasamentul terenului, iar dacă respectivele suprafeţe au fost atribuite în mod legal altor persoane fizice sau juridice, se oferă teren pe alte amplasamente, existând şi posibilitatea comasării.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.581/231/2008, Judecătoria Focşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 2/3^3 din Legea nr. 261/2008 privind modificarea şi completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997„, excepţie invocată din oficiu de instanţa de judecată într-o cauză având ca obiect judecarea unei plângeri împotriva unei hotărâri a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din judeţul Vrancea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece exercitarea dreptului de proprietate în plenitudinea atributelor sale, posesie, folosinţă, dispoziţie, depinde de un eveniment incert, respectiv de data finalizării efective a întregului proces de reconstituire a dreptului de proprietate. Se arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, recunoaşterea dreptului de proprietate trebuie să fie efectivă, iar nu formală, însă în speţă, deşi dreptul de proprietate este recunoscut, titularul său nu poate să între în posesia efectivă a terenului atribuit în proprietate, nefiind stabilit amplasamentul acestuia decât după finalizarea întregului proces de reconstituire a dreptului de proprietate. În aceeaşi ordine de idei, până la finalizarea întregului proces de reconstituire a dreptului de proprietate, o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate întemeiată pe dispoziţiile de lege criticate poate fi respinsă ca prematură, ceea ce contravine principiului constituţional al accesului liber la justiţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că prevederile art. I pct. 2 din Legea nr. 261/2008 nu înlătură posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecată de o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. În ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 44 alin. (2) din Constituţie, se consideră că stabilirea modalităţilor de reconstituire a dreptului de proprietate în cazul structurilor de cult reprezintă o opţiune a legiuitorului, pe deplin constituţională.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În legătură cu obiectul excepţiei, Curtea constată că, deşi în motivarea excepţiei, instanţa nominalizează prevederile "art. 2/3^3 din Legea nr. 261/2008 privind modificarea şi completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997„, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 10 noiembrie 2008, în realitate, este vorba de prevederile art. I pct. 2 din acelaşi act normativ, care au completat art. 29 din Legea nr. 1/2000 cu alin. (3^3), al cărui text este în mod corect reprodus integral în aceeaşi motivare a excepţiei.Textul de lege criticat are următorul cuprins:«2. După alineatul (3^2) se introduce un nou alineat, alineatul (3^3), cu următorul cuprins:"(3^3) În situaţia în care suprafeţele avute în înzestrare sau în folosinţă au fost atribuite legal în proprietate altor persoane fizice sau juridice, structurilor de cult prevăzute la alin. (3^1) le vor fi oferite suprafeţe de teren forestier pe alte amplasamente, cu posibilitatea comasării, la cerere, a acestor suprafeţe, după ce procesul de reconstituire a dreptului de proprietate va fi finalizat."»Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 – Accesul liber la justiţie şi art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private.Se invocă şi încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată, dispoziţiile legale criticate fiind în concordanţă cu principiile constituţionale ale accesului liber la justiţie şi garantării şi ocrotirii proprietăţii private.Curtea nu poate reţine ca fiind întemeiată susţinerea potrivit căreia respingerea ca prematură a unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, întemeiată pe dispoziţiile textului de lege criticat, are semnificaţia încălcării liberului acces la justiţie. Prin formularea cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 24 şi următoarele din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, dreptul de acces liber la justiţie este pe deplin exercitat.Pe de altă parte, susţinerea privind încălcarea art. 44 alin. (2) din Constituţie este nefondată, deoarece reconstituirea dreptului de proprietate, prin eliberarea unui titlu de proprietate, presupune în mod automat şi stabilirea amplasamentului terenului forestier care face obiectul retrocedării. Indiferent de împrejurarea că reconstituirea se face pe vechiul sau, potrivit legii, pe un alt amplasament, punerea în posesie are loc după reconstituirea dreptului de proprietate. Instanţa de judecată confundă reconstituirea dreptului de proprietate cu posibilitatea comasării, la cerere, a suprafeţelor atribuite în proprietate, proces ce poate avea loc, cu acordul proprietarilor, după finalizarea întregului proces de reconstituire a dreptului de proprietate, când se cunosc amplasamentele şi proprietarii.Pentru aceleaşi considerente, în cauză Curtea nu poate reţine nicio contradicţie a textului de lege criticat cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, raportate la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Legea nr. 261/2008 privind modificarea şi completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie invocată din oficiu de Judecătoria Focşani în Dosarul nr. 1.581/231/2008.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește