DECIZIE nr. 894 din 5 decembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2005 pentru abrogarea Legii nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justiţiei de a vinde locuinţele de serviciu pe care le are în administrare şi a Hotărârii Guvernului nr. 2.425/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare de către Ministerul Justiţiei a prevederilor Legii nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justiţiei de a vinde locuinţele de serviciu pe care le are în administrare, precum şi ale art. 9 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2005 pentru abrogarea Legii nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justiţiei de a vinde locuinţele de serviciu pe care le are în administrare şi a Hotărârii Guvernului nr. 2.425/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare de către Ministerul Justiţiei a prevederilor Legii nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justiţiei de a vinde locuinţele de serviciu pe care le are în administrare, precum şi ale art. 9 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Gianina Cristinela Muntean în Dosarul nr. 222/57/2006 al Curţii de Apel Alba-Iulia – Secţia comercială şi contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă textele constituţionale invocate. Totodată, se apreciază că art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 impune o modalitate specifică de sesizare a Curţii Constituţionale, având în vedere natura actului atacat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 222/57/2006, Curtea de Apel Alba-Iulia – Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2005 pentru abrogarea Legii nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justiţiei de a vinde locuinţele de serviciu pe care le are în administrare şi a Hotărârii Guvernului nr. 2.425/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare de către Ministerul Justiţiei a prevederilor Legii nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justiţiei de a vinde locuinţele de serviciu pe care le are în administrare, precum şi ale art. 9 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Gianina Cristinela Muntean într-un litigiu având ca obiect obligarea Ministerului Justiţiei la recunoaşterea dreptului autorului excepţiei de a-şi cumpăra locuinţa de serviciu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/2005 retroactivează, încălcând prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie. Se mai arată că textul abrogat prin ordonanţa de urgenţă criticată prevedea că magistraţii titulari ai contractelor de închiriere a locuinţelor de serviciu aflate în administrarea Ministerului Justiţiei le pot cumpăra în termen de un an de la intrarea în vigoare a legii, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/2005, anulând acest drept câştigat, creează o inegalitate nejustificată între cetăţenii aflaţi în aceeaşi situaţie, anume între magistraţii care au depus astfel de cereri înainte şi după intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă. Totodată, arată că nu se poate imputa titularului dreptului de a depune o astfel de cerere că nu a fost suficient de diligent, întrucât acesta nu putea să prevadă abrogarea textului de lege.Se mai apreciază că prevederile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 încalcă art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât reprezintă un obstacol în calea examinării şi soluţionării efective de către instanţă a acţiunii în contencios administrativ, deoarece, în măsura în care excepţia de neconstituţionalitate va fi respinsă de către Curtea Constituţională, instanţa de contencios administrativ va fi obligată să respingă ca inadmisibilă acţiunea formulată, fără a mai examina fondul cauzei.Curtea de Apel Alba-Iulia – Secţia comercială şi contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată. În acest sens, se arată că sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât se creează o stare de inegalitate între magistraţii care au depus cereri anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2005 şi cei care nu au depus cererile în cauză în considerarea art. 5 din Legea nr. 579/2004, care prevedea că dreptul putea fi exercitat până la data de 19 decembrie 2005.De asemenea, se apreciază că textul art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 aduce atingere dreptului efectiv şi concret de acces la instanţă, încălcându-se prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ce priveşte dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2005 este întemeiată, întrucât sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, aplicându-se un tratament juridic diferit pentru persoane aflate în aceeaşi situaţie, şi anume magistraţilor beneficiari ai Legii nr. 579/2004. Se mai arată că nu se poate reţine lipsa de diligenţă în sarcina beneficiarilor Legii nr. 579/2004, atât timp cât aceasta prevedea un termen fix în interiorul căruia se puteau depune cererile în cauză. Totodată, se arată că ordonanţa de urgenţă criticată nu retroactivează.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se consideră că aceasta este neîntemeiată, întrucât scopul normei criticate este exclusiv de a asigura posibilitatea sesizării Curţii Constituţionale. De asemenea, Avocatul Poporului arată că persoana vătămată are posibilitatea de a formula o acţiune în justiţie, în condiţiile Legii nr. 554/2004, împotriva autorităţii administraţiei publice, în cazul în care consideră că aceasta a emis actul administrativ cu încălcarea respectivei ordonanţe.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2005 pentru abrogarea Legii nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justiţiei de a vinde locuinţele de serviciu pe care le are în administrare şi a Hotărârii Guvernului nr. 2.425/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare de către Ministerul Justiţiei a prevederilor Legii nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justiţiei de a vinde locuinţele de serviciu pe care le are în administrare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 11 mai 2005, precum şi ale art. 9 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au următorul cuprins:– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/2005:Articol unic – "Legea nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justiţiei de a vinde locuinţele de serviciu pe care le are în administrare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.210 din 16 decembrie 2004, şi Hotărârea Guvernului nr. 2.425/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare de către Ministerul Justiţiei a prevederilor Legii nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justiţiei de a vinde locuinţele de serviciu pe care le are în administrare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 14 ianuarie 2005, se abrogă.”Potrivit art. 1, art. 2 şi art. 5 din Legea nr. 579/2004, Ministerul Justiţiei era autorizat să vândă locuinţele de serviciu pe care le are în administrare titularilor contractelor de închiriere, aceştia putându-şi exprima opţiunea de a cumpăra locuinţele în cauză într-un termen de un an de la data intrării în vigoare a acestei legi.– Art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: „(3) Instanţa de contencios administrativ, după pronunţarea Curţii Constituţionale, repune cauza pe rol şi va da termen, cu citarea părţilor, numai dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională. În caz contrar, respinge acţiunea ca inadmisibilă pe fond.”Autorul excepţiei consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/2005 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea şi ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, iar art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 încalcă prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:I. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/2005 instituie măsuri de protecţie a fondului locativ administrat de Ministerul Justiţiei, de natură a asigura condiţii de locuit pentru magistraţi. Termenul de un an în care titularii contractelor de închiriere puteau să îşi exprime opţiunea cu privire la cumpărarea locuinţelor de serviciu este un termen de procedură, legiuitorul fiind în drept să reducă durata acestuia, mai ales că, potrivit expunerii de motive la aceasta, vânzarea locuinţelor de serviciu constituie o măsură dezavantajoasă prin grevarea bugetului ministerului cu sume importante de bani.Curtea constată că nu există nicio discriminare între magistraţii care au depus cereri cu privire la cumpărarea locuinţelor de serviciu înainte şi după intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă. Aplicarea unui tratament juridic diferenţiat rezultă chiar din existenţa unui cadru legislativ diferit în cele două situaţii, datorată, în principal, aspectelor enunţate mai sus. Pe de altă parte, Curtea constată că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unui termen. Din momentul în care reglementarea care cuprindea şi termenul înăuntrul căruia exercitarea unui drept de către titularul său putea avea loc nu mai este în vigoare, fiind abrogată expres, valorificarea dreptului nu mai este posibilă.Faţă de cele arătate, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 16 din Constituţie.Totodată, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/2005 nu cuprinde dispoziţii cu caracter retroactiv, aplicându-se numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare. Astfel, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie.II. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, raportată la art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţiei a introdus acţiunea în contencios administrativ în temeiul art. 8 alin. (1) şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având ca obiect obligarea Ministerului Justiţiei la recunoaşterea dreptului său de a-şi cumpăra locuinţa de serviciu, sens în care acesta să emită o decizie prin care să-i aprobe cumpărarea locuinţei. Altfel spus, acţiunea reclamantei priveşte, pe de o parte, o problemă de contencios administrativ propriu-zisă, iar, pe de altă parte, o problemă de contencios constituţional referitoare la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/2005.Aşadar, în speţă, pe rolul instanţei de fond există un litigiu propriu, diferit de chestiunea de constituţionalitate ridicată în baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel încât, după soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, judecarea cauzei urmează a se relua în faţa instanţei de fond, având în vedere tocmai temeiul de drept al introducerii acţiunii.În consecinţă, Curtea constată că, din acest punct de vedere, critica de neconstituţionalitate formulată de autorul excepţiei este neîntemeiată, textul criticat, în cazul de faţă, nereprezentând un obstacol în calea examinării şi soluţionării efective de către instanţă a acţiunii sale în contencios administrativ.Mai mult, Curtea consideră că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi cele convenţionale invocate, întrucât, aşa cum a decis Curtea Constituţională şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dreptul de acces la justiţie nu este un drept absolut, orice restricţie fiind admisă atât timp cât nu se aduce atingere dreptului de acces la un tribunal în substanţa sa, statul dispunând în acest sens de o marjă de apreciere.Aceste concluzii îşi găsesc corespondent şi în dispoziţiile art. 126 alin. (6) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora "Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale".Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2005 pentru abrogarea Legii nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justiţiei de a vinde locuinţele de serviciu pe care le are în administrare şi a Hotărârii Guvernului nr. 2.425/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare de către Ministerul Justiţiei a prevederilor Legii nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justiţiei de a vinde locuinţele de serviciu pe care le are în administrare, precum şi ale art. 9 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Gianina Cristinela Muntean în Dosarul nr. 222/57/2006 al Curţii de Apel Alba-Iulia – Secţia comercială şi contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește