DECIZIE nr. 893 din 6 iulie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 220 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorSimona Ricu – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 220 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Schuster Import Export” – S.R.L. din Hădăreni în Dosarul nr. 2.634/320/2008 al Judecătoriei Luduş.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.634/320/2008, Judecătoria Luduş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 220 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Schuster Import Export” – S.R.L. din Hădăreni într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că art. 209 alin. (3) din Codul fiscal este neconstituţional, contravenind art. 45 din Constituţie, întrucât obligă înregistrarea comerciantului la autoritatea fiscală, precum şi la plata accizei corespunzătoare achiziţiilor intracomunitare. Se mai susţine că sunt încălcate şi prevederile art. 148 alin. (2) din Constituţie, coroborate cu art. 25, art. 28 şi art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităţilor Europene. În fine, se apreciază că art. 220 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură fiscală, prin faptul că prevede confiscarea mărfii legal achiziţionate, încalcă dreptul de proprietate privată.Judecătoria Luduş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 209 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, şi art. 220 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, alin. (3) al art. 209 a devenit alin. (2), astfel încât prin prezenta decizie, Curtea urmează a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 209 alin. (2) din Codul fiscal şi art. 220 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură fiscală, care au următorul cuprins:– Art. 209 alin. (2) din Legea nr. 571/2003: „(2) Operatorii economici care achiziţionează din teritoriul comunitar produsele prevăzute la art. 207, înainte de primirea produselor trebuie să fie înregistraţi la autoritatea competentă, în condiţiile prevăzute în normele metodologice, şi să respecte următoarele cerinţe:a) să garanteze plata accizelor în condiţiile fixate de autoritatea competentă; … b) să ţină contabilitatea livrărilor de produse; … c) să prezinte produsele oricând li se cere aceasta de către organele de control; … d) să accepte orice monitorizare sau verificare a stocului."; … – Art. 220 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003: „(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum şi cu:a) confiscarea produselor, iar în situaţia în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), k), l), m), n), v), x) şi y);". … Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 44 alin. (2) şi (8) privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 148 alin. (2) privind aplicarea cu prioritate a reglementărilor obligatorii ale Uniunii Europene.Totodată, mai sunt invocate, în susţinerea excepţiei, dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 25, art. 28 şi art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităţilor Europene, devenite, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (1 decembrie 2009), art. 30, art. 34 şi art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:1. Textul art. 209 alin. (2) din Codul fiscal, stabilind că operatorii economici care achiziţionează din teritoriul comunitar produsele prevăzute la art. 207 din acelaşi cod (cafea verde, prăjită sau solubilă), înainte de primirea produselor trebuie să fie înregistraţi la autoritatea competentă, în condiţiile prevăzute în normele metodologice, nu contravine art. 45 din Constituţie.Libertatea economică trebuie exercitată în limitele şi condiţiile legii; legiuitorul este îndreptăţit să impună, astfel, condiţii în care operatorii economici pot achiziţiona anumite produse tocmai datorită regimului special, din punct de vedere fiscal, al acestor produse. În speţă, fiind vorba de cafea, produs accizabil, în conformitate cu art. 207 şi următoarele din cod, este firesc ca legiuitorul să impună anumite condiţii suplimentare operatorilor economici atunci când aceştia achiziţionează un atare produs în scopul comercializării sale.Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, prin raportare la art. 30, art. 34 şi art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, se constată că instanţa constituţională, prin Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, a statuat că „nu are competenţa de a tranşa un conflict între norma naţională şi cea comunitară, această competenţă revenind instanţei de drept comun”.II. Art. 220 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, în integralitatea sa, a mai fost supus controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 212 din 4 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 26 aprilie 2010, a reţinut că „proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii; potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituţie, «Averea dobândită licit nu poate fi confiscată», ceea ce presupune, per a contrario, că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit şi deci este posibilă instituirea unor sancţiuni pentru ipoteza în care desfăşurarea activităţii de comercializare a unor produse de către operatorii economici contravine legii”.Aceste considerente sunt aplicabile şi cu privire la critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu art. 220 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură fiscală. Mai mult, se reţine faptul că o atare confiscare a bunurilor intrate în patrimoniul operatorului economic se justifică prin prisma faptului că săvârşirea unei fapte de încălcare a legii este ceea ce generează creşterea patrimoniului acestuia.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 220 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Schuster Import Export” – S.R.L. din Hădăreni în Dosarul nr. 2.634/320/2008 al Judecătoriei Luduş.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Benke Karoly––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește