DECIZIE nr. 893 din 16 iunie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Viorica Băluţă în Dosarul nr. 4.194/212/2008 al Tribunalului Constanţa – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.194/212/2008, Tribunalul Constanţa – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Viorica Băluţă cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 15.810 din 18 septembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Constanţa într-o cauză având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare, în contradictoriu cu pârâţii Marin Enciu şi Norica Aurora Enciu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, reglementând nulitatea recursului nemotivat în termenul legal, contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 şi 24, precum şi celor ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Consideră că, în situaţia recursului declarat împotriva unei hotărâri date fără drept de apel, precum şi în cazul calificării căii de atac ca fiind recursul, ar trebui să se aplice dispoziţiile art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în sensul că motivele de recurs să poată fi depuse până la prima zi de înfăţişare ce urmează termenului în care s-a statuat asupra calificării căii de atac. Instanţa de judecată apreciază ca fiind neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următoarea redactare: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. 2.”Aceste dispoziţii de lege sunt considerate ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi cu cele ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un recurs efectiv.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi la aceleaşi critici ca şi în prezenta cauză.Astfel, prin Decizia nr. 312 din 6 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 4 mai 2006, Curtea a statuat, în esenţă, că, în privinţa condiţiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declaraţia, conţinutul său, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele de acelaşi gen, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului în substanţa sa sau principiilor şi textelor constituţionale de referinţă. Astfel, Curtea de la Strasbourg, în Cauza Beles şi alţii contra Cehiei din 12 noiembrie 2002, a constatat că dreptul de acces la un tribunal nu este absolut şi se pretează la limitări implicit admise, în special în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a unui recurs, având în vedere că presupune reglementarea din partea statului, care se bucură, în această privinţă, de o anumită marjă de apreciere.Pentru aceste motive Curtea nu a reţinut critica privind încălcarea art. 21 şi 24 din Constituţie, precum şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.De asemenea, prin Decizia nr. 375 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, Curtea a statuat că nu poate să constate, aşa cum solicită autorul excepţiei, incidenţa dispoziţiilor art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în locul celor ale art. 306 alin. 1 din acelaşi cod. Recalificarea căii de atac din apel în recurs şi, în consecinţă, respingerea recursului ca fiind lovit de nulitate din cauza nemotivării acestuia în termenul prevăzut de lege constituie o problemă de interpretare şi de aplicare a legii ce aparţine competenţei instanţei judecătoreşti, iar nu competenţei instanţei de contencios constituţional.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia pronunţată anterior de Curte, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Viorica Băluţă în Dosarul nr. 4.194/212/2008 al Tribunalului Constanţa – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește