DECIZIE nr. 892 din 5 decembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Dan Stern în Dosarul nr. 31.144/3/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin avocat, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 31.144/3/2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Dan Stern.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce se găseau în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie, în sensul că atribuirea efectivă a terenurilor în zona colinară se face, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie, şi nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietăţii, contravine art. 44 şi art. 16 din Constituţie, întrucât, "în aplicarea acestor dispoziţii legale, adevăraţii proprietari s-au aflat lipsiţi de orice ocrotire legală a dreptului lor de proprietate în situaţia în care terenul proprietatea lor era atribuit altor persoane, alese în mod arbitrar, şi au fost lipsiţi de orice transparenţă sau criterii obiective". În opinia autorului excepţiei, în acest fel "s-au creat efectiv privilegii pentru anumite categorii de cetăţeni, cărora li s-au atribuit terenuri în zonele mai solicitate". Autorul excepţiei mai susţine că prevederea de lege criticată contravine art. 21 din Constituţie, deoarece "însăşi legea a dat putere autorităţii publice să comită abuzuri în detrimentul dreptului de proprietate", "ajungându-se la situaţii în care persoana al cărei drept de proprietate a fost încălcat nu poate obţine în justiţie apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime". Şi, în fine, consideră că textul criticat contravine şi art. 52 din Constituţie, întrucât "prevede în mod expres că atribuirea efectivă a terenurilor se face nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietăţii".Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă consideră că prevederile legale criticate nu contravin textelor constituţionale invocate, deoarece aceste prevederi au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate, avându-se în vedere situaţia juridică actuală a terenurilor.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază excepţia ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând, de asemenea, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, deşi a fost sesizată de instanţa de judecată cu neconstituţionalitatea prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, atât din cuprinsul încheierii de sesizare, cât şi din notele scrise formulate de autorul excepţiei rezultă că, în realitate, textul criticat este cel al art. 14 alin. (2) din această lege, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare.Textul de lege criticat are următoarea redactare:"(2) Atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie, şi nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietăţii, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producţie."Dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 – "Egalitatea în drepturi", art. 21 – "Accesul liber la justiţie", art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (4) – "Dreptul de proprietate privată" şi art. 52 – "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 instituie regula reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor fostelor cooperative agricole de producţie, situate în extravilan, pe vechile amplasamente, în zona colinară, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite prin decizii ale comisiilor de aplicare a prevederilor acestei legi, cu respectarea, însă, a perimetrelor fostelor cooperative de producţie.Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate contravin art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Constituţie, deoarece au permis comisiilor de aplicare a Legii nr. 18/1991 să comită abuzuri în defavoarea adevăraţilor proprietari.Cu privire la această critică de neconstituţionalitate, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 275 din 21 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 14 aprilie 2006, statuând că textul art. 14 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 reprezintă o normă de garantare a proprietăţii private, iar împrejurarea că reconstituirea dreptului de proprietate se poate face, în zona de câmpie, şi pe alt amplasament decât cel iniţial, este în deplină conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit căreia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege.În aceeaşi decizie Curtea a mai reţinut că invocarea neconstituţionalităţii acestui text de lege faţă de dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (2) teza a doua, referitoare la dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către străini şi apatrizi, alin. (3), privind exproprierea, şi alin. (4), cu privire la naţionalizare, nu este relevantă în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.Atât considerentele, cât şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 16 din Constituţie, în sensul că s-au "creat efectiv privilegii pentru anumite categorii de cetăţeni, cărora li s-au atribuit terenuri în zonele mai solicitate", Curtea reţine că textul de lege criticat nu conţine nicio reglementare de natură a duce la concluzia că ar contraveni dispoziţiilor acestui text constituţional, el aplicându-se deopotrivă tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale.Curtea constată, de asemenea, că textul de lege criticat nu contravine nici art. 21 şi art. 52 din Constituţie, deoarece nu îngrădeşte posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil. De altfel, potrivit art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, hotărârile comisiei judeţene privind contestaţiile persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra terenului pot fi atacate la judecătoria în a cărei rază teritorială se află terenul. Pe de altă parte, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituţie, actele administrative ale autorităţilor publice – cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar – sunt controlate, sub aspectul legalităţii, de instanţele de contencios administrativ.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Dan Stern în Dosarul nr. 31.144/3/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește